Fantasy World - The Epic Story

[Yazoo]

In incapere se facu liniste. Valsh se opri pentru o secunda; Xan se ridica de pe jos unde statu de la disparitia lui Kron. Isi roti gatul si inainta spre Valsharess. Trecu mai departe si se opri la cativa pasi in spatele ei. Intoarse un pic capul si zise...
Xan: "actinunile tale nesabuite ar putea sa ne coste aceasta lupta." Valsh se incrunta un pic insa nu zise nimic. Acesta continua "daca ai fi vrut, l-ai fi putut opri pe Kron din obtinerea phoenixului. ai fi putut intervenii si acum poate Kara ar fi inca cu noi." zise acesta intorcand capul dinspre ea.
Valsharess: "...din pacate am fost ocupata in momentul acela! daca vrei sa dai vina pe cineva..." isi indrepta aceasta privirea spre Ken care tocmai se desprinsese din zid aterizand pe pamant "da vina pe prietenul tau greu de cap..."
Xan: "scuteste-ma; nu-mi spune ca daca ai fi vrut, nu ai fi putut scapa de corcitura in cateva secunde." o intrerupse demonul cu o voce rece intorcandu-se din nou spre ea. Din nou linistea se asternu in incapare. Angel statea in genunchi; desi aparitia demonitei o lua prin surprindere aceasta avea inca lacrimi in ochi. Zexius statea in spatele ei, pregatit insa cu capul plecat. Ken statea in fund pe pamant in locul in care fu azvarlit. Cei doi demoni se priveau rece unul pe celalalt fara sa mai zica nimic. Dintr-odata Ken sari in picioare surprinzandu-i pe toti...
Ken: "deci babo" se stersese acesta la nas "zi-mi cum o pot aduce pe Kay inapoi!" Toti se uitau la el mirati, pana si Valsh. "Chiar daca Xan are ce are cu tine, eu sunt dispus sa te ascult si sa te urmez daca ma vei ajuta si tu." Xan izbucni atunci.
Xanek: "auzi ce vorbesti piticanie?! nu stiu ce minciuni ti-a bagat in cap, insa nu voi accepta acest lucru." zicand acestea demonul isi si morfa coasa asezandu-se in pozitie. Angel suspina, iar Zexius vru sa sara sa-l opreasca insa se opri... "mai bine terminam acum de ea si scapam de o amenintare decat sa ne injunghie pe la spate cand nu mai are nevoie de noi." Ken pasi spre el.
Ken: "stiu ca voi doi va stiti de multa vreme...si...probabil tot ce ai spus tu este adevarat, insa..." se opri acesta intre cei doi, fix in fata lui Xan "daca ma va ajuta sa o aduc inapoi pe Kara nu imi pasa ce se intampla dupa aceea!"
Ken tresari, sari pe spate si abia evita atacul. Coasa se infipse in pamant crapandu-l. Semidemonul ateriza pe pamant, se aseza in pozitie si astepta.
Xanek: "cum am zis, nu voi permite acest lucru. Prefer sa te omor acum si sa ma asigur ca Kron nu va pune mana pe carte, decat sa te vad cu dansezi dupa cum iti va canta ea, cazand in capcana ei." ridica demonul coasa din pamant rotind-o in aer.
Ken: "atunci asa sa fie batrane."
Angelus: "Xan te rog nu face asta..."
Valsharess: "ar fi bine s-o asculti! nu face ceva ce cu siguranta vei regreta mai tarziu." Insa era prea tarziu, demonul ridica coasa in sus si inainta cu viteza spre Ken. Acesta la randul lui stranse pumnii si izbucni la atac.

[andemon]

lui ken nu ii placeau cum evoluasera lucrurile. xan si restul nu trebuiau sa apara. din moment ce valsh se grabea insemna k putea sa o salveze pe kara, dar k timpul ii era limitat. "haide xan..."gandi baiatul "renunta o clipa la obsesia de a taia tot ce nu iti convine..."
xanek retrase coasa si il privi cu dispret pe ken. "dak te aliezi cu ea, nu mai poti veni cu noi...e clar?" din tonul sau, ken isi dadu seama k era acum calm, si k un dorea lupta..."fiecare va salva ce poate....un dusman comun e destul pt o alianta...tine minte asta, lord xanek!" xan tresari. era prima data knd ken i se adresa cu respect. isi dadu seama k baiatul nu era asa usor de citit. si mesajul ascuns in acea replica incepu sa iasa la lumina. fara nici un cuvant, xan le facu semn lui angel si lui zexius sa il urmeze. fara a privi in spate ii zise baiatului: "campul de lupta s-a schimbat...deci si fostele legaturi. amandoi vom face ceea ce credem de cuviinta. vom vedea mai tarziu cine a avut dreptate..." cei trei disparura in ceata, indreptandu-se in directia cetatii Kunor. ken intelesese si el acum ce vrusese de fapt sa zica Xanek, si era oarecum usurat...
se intoarse spre femeie.."du-ma la ea...." valsh zambi. se apropie de el si ii arata orizontul. "acolo....o asemenea ceremonie ca cea a extragerii de magie direct din suflet e cu siguranta zgomotoasa. ce a mai ramas din kara va fi de gasit in ruinele Nekronopolisului." "apropo...mi-a placut discursul cu regina si supusii...trebuie k ai exersat mult pana sa inveti se te prefaci asa..." valsh ii raspunse prompt. "am deja ceea ce imi trebuie. xan va incerca si va muri de unul singur. nekron insa va pieri de mana mea...cu putin ajutor din partea voastra..." valsh ii puse mana pe umar baiatului, rosti incantatia si imediat cei doi fura inconjurati de un cerc albastru stralucind.
ken abia clipi si se trezi intr-o incapere mare si intunecata. mirosul de sange si moarte ii intra imediat in nas si ii provoca greata. valsh se departa de el pt a aprinde tortele ce luminau camera. ken se straduia sa nu vomita, gandindu-se doar k in curand o va revedea. brusc, incaperea fu luminata...prea brusc insa pentru ken, kre vazu imediat corpul karei pe masa unde avusese loc ritualul. el incremeni. desi constientizase k ea nu mai e, vederea unei asemenea imagini cu proprii ochi il lasa o clipa nemiscat si fara speranta. valsh se apropie si ea pt a examina ramasitele. "te comporti de parca nu ai mai vazut vreun cadavru pana acum....revino-ti, s-ar putea sa am nevoie de tine pentru asta." femeia ii puse mana pe piept karei, simtind locul unde nekron ii spintecase sufletul si extrasese puterea. ea stia bine tehnica...doar ea il invatase pe nekron, insa ea insasi nu avusese niciodata ocazia de a o testa. dupa cateva minute, agonizatoare pt ken, ea se intoarse spre el. "deci...vestea proasta e k prietenei tale i-a fost furat "nucleul". acesta e locul de unde izvoraste puterea unui vrajitor. este unit de suflet si nu poate fi extras decat prin zdrobirea acestuia." "apreciez k incepi cu vestea proasta....e vreuna buna?" "din fericire, un suflet nu poate fi ranit asa usor. ce a mai ramas din prietena ta, amintiri, sentimente, totul pluteste acum in eter, asteptand sa se stinga. in concluzie, dak am putea readuce acestea in corpul ei, ea ar mai putea fi salvata." "bun! si cum poti face asta?" "eu nu pot...." ken simti k sangele ii fierbe, iar gandurile i se indreptau iar spre uciderea babei. "nu te grabi asa....e nevoie de cineva kre i-a fost apropiat, kre sa ii atinga corpul, sa isi foloseasca din energie si sa ii ofere o punte spre aceasta lume..." "dermod...el ar fi putut....dar acum..." "esti fara speranta....de TINE vorbeam! tu o poti readuce. trebuie doar sa ii oferi o cantitate suficienta din energia ta, o "transfuzie de suflet" si de restul se va ocupa vointa ei...." "si cum fac asta?" intreba el plin de speranta acum. "fi creativ....."
baiatul era acum in cumpana...singura sansa de a o readuce pe kara era la degetele lui. nu putea da gres, dar nici nu avea idee ce face. "stai...knd vine vorba de energie...." ken trecu in forma sa de demon, insa fara explozia obisnuita. acum isi canaliza energia in interior. "eu am destula...sper doar sa nu te superi prea tare dak..nu...CAND vei reveni!" ken se apropie de kara. el inca ezita...nu pt k nu avea incredere in valsh..ci pt k ceea ce avea sa faca era ceva nou pentru el...si culmea, de asta depindea viata prietenei lui. isi apropie fata de a ei, privi in ochii ei lipsiti de viata si isi repeta in gand "te rog, intoarce-te! te rog, intoarce-te! te rog, intoarce-te!" gura lui o atinse pe a ei, si in acel moment ken puse toata energia sa in aceasta uniune, sarutand-o pt prima data pe fata la kre el tinea atat. insa nu simtea nimic...dupa jumatate de minut, el tot nu putea sa simta ceva de la ea....era gata sa renunte...sa se departeze...sa cada in disperare..insa mai rosti o data in gand, de data asta k un strigat astral:te rog, intoarce-te!.
brusc, mana karei se ridica, il prinse pe ken de dupa gat si il tinu strans langa ea. ken tresari, insa nu se putea elibera. acum incepuse! energia sa era absorbita..la inceput strop cu strop, si apoi val dupa val...coprul karei tresarea din cand in cand, semn k asimilase fluxul...baiatul era speriat, insa nu avea de ales...apoi ii vazu ochii deschisi larg...nu calzi si negrii k inainte, ci albastrii, luminosi si insetati de viata. ken simti k mana karei ii atinge pieptul, si apoi fu aruncat in partea cealalta a camerei. valsh era si ea uimita...intelege revenirea fetei...insa puterea ei era de nepatruns..."de unde?! cum?!" ken se uita buimacit si el..."nu ma intreba pe mine...dak stiam k un sarut e asa, o faceam mai devreme..."aduaga el zambind. kara era inconjurata de arcuri de electricitate alabstra....amintirile, gandurile, luptele ii reveneau in minte, naucind-o si nelasand-o sa se ridice in picioare...apoi ii veni si ultima imagine...cea a lui nekron strivindu-i sufletul...furia o coplesi. ea isi ridica bratele cu pumnii inclestati si lovi podeaua, trimitand fulgere prin toata camera...valsh se teleporta pentru a le evita, iar ken, datorita valului haosului, fu neatins.
kara era acum la podea..gafaind si tremurand. ken se repezi sa o ridice, insa valsh il preveni..."nu! nu stim dak e rationala..trebuie sa...." ken pufni "e vina mea k e asa! dak e sa ma ucida, asa sa fie. un o pot lasa iar singura!"  ken ajunse langa ea, ingenunche si ii vorbi. "hei....kay...tu esti...." fata ridica incet privirea, si i-o intalni pe cea a baiatului. "ah....ah....o sa il ucid! o sa il fac cenusa! nu va scapa!" "heh...si eu ma bucur sa te vad...te poti ridica?" kara incerca si dupa un minut era pe propriile picioare. "ce s-a intamplat cu mine...ar trebui sa fiu...si de ce am puterea asta?!" zise ea , uitandu-se la arcurile electrice ce i se formau intre degete...
valsh se apropie. kara se puse in garda insa ken o atinse pe umar. "ii sunt dator....si tu la fel...asa k hai sa o ascultam..." kara incrunta privirea...insa era prea obosita pt inca o lupta.
"ma bucur k dai in sfarsit dovada de putina ratiune...k sa ii raspund intai fetei la intrebare, ai fost inviata...datorita cunostintelor mele si energiei baiatului. acum esti un suflet revenit din eter...esti oficial nemuritoare...insa sursa puterii tale noi....poate fi explicata numai de el" zise demonita aratand spre ken..
"mda...fulgerele sunt in familie cred....mama mea, marea demonita rasetsu, e mai batrana decat stiu multi. atat de batrana incat si numele ei s-a schimbat de-a lungul istoriei..numele ei original...era RAISETSU."
"asa deci..." zise valsh interesata...
"si ce legatura are un nume cu puterea mea?" intreba fata.
"pai draga, tu aveai puterea phoenixului...mostenita si crescuta in tine...dar nicidecum unica in lume. pe taramul lui ken, ea poarta numele de Vapaia Ho'oh...puterile elementare sunt subiectul unui monomit ce strabate lumea. insa acea vapaie a fost extrasa de nekron...de aceea si si murit. k sa revii la viata trebuia inlocuita. credeam k ken iti va da doar suflul sau prin sarut..."
"prin ce?!" fata tresari k arsa si il privi pe ken kre cauta sa isi ascunda privirea..."vorbim mai tarziu..."
"insa a facut mai mult decat atat...el a mostenit de la mama sa scanteia...Scanteia Orochi...nefiind magician, nu o putea exploata decat prin muschi si arte martiale. insa knd ti-a dat tie din energia sa, ti-a oferit si acest nou nucleu...acum nu mai ai puterea phoenixului, cum o denumeste poporul tau...ci pe cea a lui Osiris. fulgere...." kara privi iar arcurile de energie din mana sa..."si trasnete..." kara se uita in fereastra si isi vazu ochii ce luceau...se indrepta si isi concentra energia in mana sub forma unei bile elctrice....se privi, insa nu cu repulsie...ci cu nerabdare...nerabdarea de a invata noile sale puteri.

"da....pot lucra si cu asta...."zisea ea zambind....
cei trei parasira ruinele impreuna. toti se schimbasera acum, si aveau de aflat dak schimbarile erau in bine..sau in rau.

[Yazoo]

Coridorul lung era vag luminat de tortele ce jucau in bataia vantului. Peretii erau sparti si gauriti, iar ramasitele erau improscate cu sange; podeaua distrusa era presarata cu sute de cadavre de zombie si oasele a nemumaratilor monstri rapusi. Scena oribila se intindea de-a lungul intregului coridor fiind scoasa parca dintr-un cosmar. In departare, prin intuneric se vedea o lumina slaba. Zexius era rezemat de un perete gafaind si plin de sange; ingenuncheata langa el Angel ii tinea mana si, cu o raza de lumina ii vindeca incet ranile. Procesul parea sa dureze ceva, iar amandoi pareau expuizati. Ceva mai departe, in intuneric, o silueta statea in picioare inconjurata de alte cadavre. Xan privea vag spre luminita ce se observa in departare anuntand iesirea. Coasa lui tine 3 cadavre infipte in perete. Era liniste; tot ce se auzea erau gafaiturile lui Zexius si picaturile de sange ce curgeau din cadavre.
Zexius: "huff...huff...e de ajuns, sunt bine!" spuse acesta greoi "pastreaza-ti energia!"
Angelus: "dar...!?" Insa demonul ii zambi incet si o prinse de mana iar aceasta inceta vraja de vindecare.
Zexius: "mai e mult generale?" se ridica acesta cu greu proptindu-se de lance; Angel il ajuta.
Xanek: "nu!" raspunse demonul scurt.
Angelus: "Xan, esti sigur ca ce ai facut a fost intelept. sa-l lasi pe Ken singur, daca Valsharess il va omori?"
Xanek: "haha...macar de ar fi asa de usor..." incepu acesta sa rada fara sa se intoarca capul spre cei doi. "daca vroia sa o faca, ar fi facut-o demult." Cei doi lasara capetele in jos. Vorbele lui nu pareau sa-i incalzeasca cu nimic. "si..." Angel si Zexius tresarira, "...se pare ba baba si-a tinut promisiunea..." Cei doi statura un pic amutiti.
Angelus: "v-v-vrei sa zici c-c-ca....!?!" sari ea ca arsa balbaindu-se, "d-de unde sti? c-cum?" Xan intoarse capul in directia din care se simtea noua energie; o energie noua insa totusi familiara, impreuna cu cea a lui Ken si a lui Valsharess.
Zexius: "huff...huff...e bine de stiut..." se propti demonul cu spatele de perete obosit "insa...Nekron are ceea ce-si dorea. puterea phoenix-ului e in mainile lui, sporindu-i puterea deja uriasa..."
Angelus: "intr-adevar. daca pune mana si pe Ken va fi complet... si atunci..." incepu aceasta sa tremure tinandu-se de umeri.
Xanek: "hmph!" Demonul ridica mana si prinse coasa din perete, smuci puternic si o desprinse. Cadavrele cazura la pamant devenind scrum, iar imediat dupa, intreg peretele se prabusi ridicand un nor des de praf oribitor si inecacios. Cand acesta se aseza, cei doi observara ca Xan deja inainta spre iesire. Demonul intoarse capul spre ei, ochi rosi il luceau insa li se adresa cu o voce calda "sa nu mai pierdem vremea, nu vrea sa intarziem ..."

[sungoddess]

Mainile Karei inca tremurau de ura si dispret.Cedase lui Nekron ca o proasta.Era confuza fata de modul cum fusese reinviata,si inca nu pricepea exact tot ce se modificase in ea.Se simtea,sufleteste,la fel....insa..parca perspectiva ei se schimbase totusi.
Ochii albastrii ii luminau si mai mult vederea,dar o dureau...se simtea..ca renascuta...cu o noua viata..noi puteri...era un proces foarte dificil pentru sufletul ei..park mintea refuza schimbarea.Mergea la pas lent incercand sa reflecteze asupra tuturor lucrurilor ce se intamplara.
Ken se uita din cand in cand inapoi s avada ce face..dar nu indraznea sa vorbeasca cu ea,nu de frica...ci de gandul ca trecuse probabil prin chinuri oribile cat timp fusese singura in neant si poate avea nevoie sa fie singura si sa ia unele decizii singura.
Kara isi privea mainile care pareau sa straluceasca continuu.Se simtea evident...altfel...trupul ei era mai dur..mai rece ca de obicei..ii era greu sa creada ca era moarta..dar in acelasi timp era foarte asemanatoare cu o persoana vie.Se opri in fata unei oglinzii si se privi cu atentie.
Totul era la fel..doar ochii erau albastrii si pielea mai stralucitoare..insa in interior..inima nu ii mai batea....desi sufletul ei parea sa bata la fel..insa..inima..
-Kay?intreba Ken intorcandu-se dupa ea.Kara parea mai mult trista decat speriata de noua ei transformare.
-Nu-mi place!zise ea cu jumatate de glas.Nu mai simt inima calda batand...insa...totusi..respir..gandesc..simt..la fel.
-Hei!zise Ken zambind si luand-o de umar,esti la fel..doar..un pic mai ..moarta!incerca el sa explice.
Din nefericire..poanta nu ii merse...Kara nu zambea deloc..se uita doar in oglinda trista.
''Bine macar ca nu imi cere explicatii pentru faza cu sarutul...phew..'' gandi Ken stergandu-se pe frunte de sudoare.
Kara stranse pumnul...
-O sa imi cada in genunchi si o sa-mi ceara indurare!scrasni ea privindu-se cu ura in oglinda.
-Uhm...hehe...chicoti ken nitzel speriat,si incepu sa se dea inapoi usor.Kara lovi cu forta cu pumnul oglinda care se sfaramase in mii de bucatzele.Atunci observa ca nu o durea.
-Hmm..asta nu e neaparat un lucru rau...zise ea ranjind.
Acum tristetea fu inlocuita cu dorinta de a cotonogi pe cineva....dar incerca sa se controleze.Va folosi ura doar cand va trebui..nu fata de prietenii ei...apropo de prieteni...abia atunci isi aminti de ce se  mai intamplase in timpul reinvierii si incepu sa se joace nervoasa cu o suvita de par,rasucind degetul ei subtire si lung prin el.
Ken ingheta.
-Am dat de dracu!murmura el vazand-o pe Kara apropiidu-se inversunata.Inghiti in sec.
Incepu sa fluture din maini disperat.
-Jur..jur..a fost ..din reflex....aia mi-a venit atunci in cap...
Kara se facu ca nu intelege:
-ce vorbesti? intreba ea trecand pe langa el repede.Ken se uita perplex o clipa..
-Uhm..what?...
''E clar ca ceva e in neregula cu mine...ar trebui sa-l proiectez direct intr-un boschete cu maracini...dar...
Incet Kara isi aminti vag ceva din acele momente de punte spirituala ...si din greseala..lasa o scanteie de electricitate sa scape printre degete..direct pe pantalonii lui Ken..
-Arshhhhh...ardeeeeee!striga el...Apa..repede!si incepu sa tzopaie de colo colo...
-Hopa!puse ea mana la gura si clipi des.Eh..lasa..am tot timpul din lume acum....zambi ea vazandu-l cum tzopaie in jurul lui valsh.
-Nici nu poti sa tii in frau puterea...o ironiza Valsh.
Kara se enerva imediat.
-O sa ma descurc io..cum am invatat sa controlez phoenixul o sa invat si cu noua mea putere....n-am nevoie de mustrari..cel putin..nu din partea ta,zise ea revoltata .
-La naiba...nici n-ai inviat bine..ca deja era sa ma bagi in spital de 2 ori...scor record.Ce vorbesc..mi-am facut-o cu mana mea..am jurat c-o sa suport consecintele....'in fond..mai bine sa fie aici cu mine decat sa n-o mai vad niciodata''

[andemon]

ken se departase pt a le lasa pe cele doua sa lucreze la abilitatile karei...nu era locul lui acolo. ciudat era acum k el era indatorat pe viata unei fiinte pe kre o ura din adancul inimii. nu...ciudat era k ea il ajutase! si acum ken isi framanta minte pt a gasi motivul. "de fapt e cam evident...nu ii poti invinge, fa-i sa ti se alature. strategia unei oportuniste. a stiut sa ma convinga nu numai sa nu o ranesc, ci si sa o urmez orbeste...". baiatul radea in sine de ironia situatiei. pt mult timp isi spusese k atata timp cat kara e in viata totul va fi in regula. dar acum nu se ma putae ascunde in spatele acestei replici. in timp ce statea pe margine si cugeta la aceste probleme, femeia se apropie de el.
"sa mergem. drumul nu e lung, dar e imprevizibil. asa k ar fi bine sa pornim de acum."
"e un sfat sau un ordin?"
"ia-l cum vrei. dar ridica-te si misca-te!"
ken nu zise nimic. imediat facu ochii mari. kara si valsh erau una langa alta...si lui ken i se parea k cele doua incep sa semene ingrijorator de mult. kara insa veni imediat spre el: "haide! lectiile astea sunt fara rost dak nu le si aplic.." zisea ea zambind. ken incuviinta si cei trei pornira, strabatand campul pustiit. privind in jur ken observa k desertul se retrasese o data cu nekron. privelistea ii dadea speranta...k asemeni acestui loc, si ei, razboinicii vor putea fi la fel k inainte de razboi. valsh se opri si le facu semn si celor doi sa faca la fel. kara ramase nemiscata in timp ce ken incerca sa isi dea seama de ce ea le daduse semnul. valsh se intoarse, le zambi si disparu...ken lua pozitia de lupta, in timp ce kara ramase calma..."ok...asta nu e in regula..ce se....?" ken tacu, simtind k pamantu se zguduie. kara privi in departare si arata cu degetul primejdia ce se apropia. o ceata de soldati demoni cu furie in ochi si otel in maini navaleau spre ei. 
"ramasite din cetatea lui..." zise ken.
"nu pentru mult timp.." raspunse kara calm si cu raceala in glas.

[Kyo]

Valshress spuse cu tot de comanda: "Repede, adapostiti'va. // nu am timp de pierdut cu minionii astia... nekron e constient ca inca e slab, si incearca sa amane intrevederea noastra ca sa poata asimila usor phoenixul." *casts stone skin*
"acum ca va stiu protejati, adapostiti'va undeva sub pamant"
Ken si kara spusera in cor: "si vrei sa pierdem toata distractia?!?!"
ValsharesS: "o faceti pe pielea voastra."
Regina rosti o incantatie in vechea limba a drow elfilor.
Kara: "Mi se pare cunoscuta incantatia asta....". si indata ce realiza ce se imtampla, baga mana in ken si se adapostira intr'o scorbura de pamant facuta de o bila de foc aterizata in timpul razboiului ce terminase nu demult timp in acel loc.
Imediat ce caracterele noastre se adapostira, meteoriti incepura sa coboare din cer si sa creeze gauri mari in ostirea minionilor, pana cand nu a mai ramas niciunul...
Valsharess: "Ah ce mult imi place peisajul pe care mi'l confera vraja asta... nu am mai vazut demult asa ceva.", si se putea vedea in ochii ei nostalgia timpurilor in care era mag de rand, si se chinuia sa invete acea vraja...
kara iesi din adapost, tinandu'l pe ken tot de guler. ii arunca o privire fixa, si ii spunse pe un ton rece:
"Iti sunt datoare pt asta... vanduta!"
Valsharess: "Stai la rand [mhmhmhmhmhmhm..... deja incepe sa se vada raceala de wraith din ea... incepe sa imi placa din ce in ce mai mult...]"
Din departare, se putea vedea o ramasita a ceea ce fusese odata...om. albastru, cu copite si gheare, ceea ce parea sa se asemene bine cu natura actuala a karei. In stanga avea un scut ce parea a fi spiritual, iar in dreapta o sabie lucitoare, de o forma ciudata.

Ken: "chiar incepuse sa imi fie dor de ei... nu'mi spuneti... lasati'ma sa ghicesc..." apoi urla cu voce tare: "Kinus, tu esti?!"
Valsahress si kara se uitau una la cealalta, mirate.
Kinus: "Ken... de multa vreme nu ne'am mai ciondanit... de data asta cui ii mai slugaresti?"
Ken: "sec, ca de obicei Kinus... nu sunt un sclav, am un scop bine definit, fapt pt care ma si aflu aici..."
Kinus: "stiu bine de ce esti aici... o sa imi faca placere sa va fac bucatele. stapanul nekron a zis sa incerc sa nu mor... mai are nevoie de mine. si pe mine m'a bufnit rasul gandindu'ma ca niciodata ken nu a reusit nici macar sa ma invinga."
Ken: "A trecut mult timp Kinus..."

[Yazoo]

Cei trei pasira afara din turnul lui Nekron. Niciodata, niciunul dintre ei nu se bucurara mai tare sa vada lumina zilei si sa simta bataia vantului pe fata si prin par. Xan in special simti cum o parte din puterile sale reveneau treptat odata cu parasirea locului si a nenumaratelor bariere spirituale ale lui Kron. Eroii se departara incet, Xanek il cara pe umar pe Zexius care era ranit, iar Angel ii urma indeaproape. Nu numai ca nu puteau lupta la capacitate maxima in turnul acela, insa pana si puterea crescuta de vindecare specifica demonilor le era stopata. Se asezara langa niste copaci ce inca mai stateau in picioare. Zexius se rezema si isi trase sufletul; incetul cu incetul puterile ii reveneau si lui; si Angel incepu sa se simta refacuta datorita amuletei demonului, ce isi pierduse din calitati in interiorul turnului. Xan se ridica si se uita imprejur. Simturile ii devenira iar ascutite. Arunca o privire spre turnul ce ii crease atatea probleme; structura, desi suferise mari distrugeri in interior, in afara era inca mareata si impunatoare, o dovada chiar, a puteri uriase a lui Kron. Demonul porni cu pasi inceti inapoi spre el rotindu-si umerii si gatul in semn de incalzire.
Zexius: "Xan, unde..." insa intelese repede si tacu lasand capul in jos.
Demonul isi morfa coasa si o roti in aer, apoi si-o propti pe umar. Cand fu inca odata la marginea turnului se opri si privi in sus; varful era inca invizibil din cauza norilor. Acesta ridica coasa, strangand puternic de maner asezandu-se in pozitie. Instant disparu. Turnul fu traversat de zece raze de lumina apoi demonul ateriza din nou pe pamant si-si dizolva coasa. Se aseza si el langa prietenii lui lasandu-se pe spate pe pamant.
Zexius: "mai mult ca sigur locul in care Nekron se afla acum va fi din nou impanzit cu acele bariere. Nici macar tu nu le vei putea face fata. ce putem face? vom fi o prada usoara chiar si pentru unii demoni ai lui?" spuse acesta pe un ton grav.
Xanek: "ma gandesc la asta...voi gasi io ceva." zise demonul intorcandu-se pe o parte. Un moment fu liniste; vantul batea printre crengile copacilor...
Angelus: "crede-ti ca sunt bine?" spuse ea uitandu-se spre cer. Xan se ridica in fund.
Xanek: "cum nu se poate mai bine." ii zambi acesta. Angelus zambi la randul ei si se uita din nou spre nori ce se deplasau pe cer. Xan o mai privi o vreme; "incep sa-l inteleg pe Ken. ar face orice pentru Kara...intr-un fel, amandoi suntem la fel." "sunteti gata?" spuse acesta dupa un timp. Zexius si Angel incuviintara. Xan o lua de mana pe fata, iar Zexius ii puse la radul lui mana pe umar si cei trei disparura intr-un nor negru de fum.

Dupa un timp de la plecarea lor, pamantul incepu sa se cutremure. Turnul in sine incepu sa se cutremure; bucati uriase din el se desprindeau cazand pe pamant. Nu dupa mult timp, intreg turnul se prabusi vertical la pamant; in cateva secunde, mareata cladire nu era decat un munte de pietris si bolovani, strivind toate creaturile lui Kron ce inca mai erau inauntru. Cutremurul fu atat de puternic incat fu simtit pana in locul unde erau ceilalati (Ken, Kara, Valsh).

[sungoddess]

-Hei Ken,cine e slabanogu'? intreba kara pe semi-demon la ureche.
Ken chicoti:
-Pei..e si el Wraith...Kara facu ochii mari,parea ca mai are un pic si-l trazneste din priviri....ceea ce era..tehnic posibil acum cu noua ei putere.
-Hmpf,pufni ea si-si incrucisa mainile la piept,macar inca mi-am pastrat frumusetea.
Dar sirul de ganduri fu oprit de cutremurul resimtit.Kara se apropie de fereastra imensa,in zare turnul straniu incepu sa se prabuseasca.
-Se pare ca fiului meu nu-i mai trebuie turnul acela,zise Valsh cu calm.
-Ken?intreba Kara deodata,Kinus asta e vechi prieten...si sa inteleg ca ti-a tabacit fundu?Ken se uita pe pereti:
-Nu m-a...BATUT...doar...asa..o data...uhm...Kinus incepu sa rada.
-N-ar recunoaste ca a pierdut o lupta nici in ruptul capului...Ken facu bot si se pregati de atac,insa mana Karei ii bloca drumul.
-SIncer...nu-mi place deloc de el...si cum nu-mi place...imi vine un motiv in plus sa-l rup in bucatzele...cu sau fara permisiunea ta,zise ea si isi trosni pumnii,as vrea sa-l zbor in alta dimensiune,zise ea ranjind entuziasta.
Ken incepu sa chicoteasca:
-Kinus...nu e de bine,zise el.Kinus ridica din spranceana.
-daca esti asa ingrijorat pentru ea,de ce n-o opresti?intreba el amuzat.
-Crede-ma...nu de ea sunt ingrijorat,ranji el.
Kara nici nu astepta semnal,orice luptator in slujba lui Nekron avea sa moara de mana ei,asa ca tasni spre el cu o viteza ametitoare.
-Sa vedem care e diferenta dintre cea de atunci...si cea de acum,murmura Valsh privindu-i.
Kara isi simtea picioarele incredibil de usoare si sprintene...de parca o greutate fusese ridicata de pe ele,elibera o bila de electricitate,fiindca pe moment doar aceasta forma reusise s-o materializeze,si sari tintind capul sau,insa Kinus sari imediat inapoi si pamantul fu zguduit .
Kinus nu parea deloc surprins,indrepta sabia si tasni la fel de repede,poate chiar mai repede spre elfa.
Kara se incrunta si sari pe spate evitand toate atacurile,dupa care bloca sabia cu piciorul,azvarlind-o intr-o parte.
-Da-mi voie sa ghicesc...esti noua in domeniu nu?intreba Kinus.Kara ranji:
-Si ce-i cu asta?Ti-e ciuda ca o sa te bat mar?si se invarti pe piciorul stang azvarlindu-l pe cel drept direct in fata tipului.
Acesta se izbi de o coloana care se prabusi.Kara nici nu
statu pe ganduri,deja ajunse langa el si dori sa il termine,insa sabia aceea ciudata se materializa din nou si zbura spre ea,kara incerca s-o evite...dar tot o atinse langa stomac.
Kara se astepta sa vina valul de durere....care insa nu mai venea...simtea ceva..dar..nu putea spune ca era durere,realiza ca se putea misca destul de bine,si-si azvarli cizma direct in mutra lui Kinus.Acesta paru sa ramana inconstient.
-G...Go Kay?!murmura ken cu jumate de gura.
-N-am terminat cu el!zise ea si-si materializa fulgerul.Ken tasni ca un titirez spre ea.
-Stiu ca d-abia astepti sa ii rupi pe toti...dar..poate stie ceva si ne spune,nu tre sa il ciopartim imediat,glumi el.Kara paru o clipa ca avea sa-l scalpeze bine,insa apoi chipul isi mai recapata din obisnuita ei blandete.
''Stiam io..o fi wraith dar ...sufletul ei tot bland va ramane ''
-Ma rog!zise ea plictisita.Da' cand termini e randul meu,zise ea strangand din pumn.

[andemon]

in timp ce cei doi se ciondaneau, corpul lui kinus fu parasit de energie. ken se uita spre cadavrul kre acum zacea fara viata..."e al doilea demon si moare asa usor...?".
"hei! vorbeam cu tine!" se rasti fata la ken...acesta ii facu insa semn sa fie atenta. un cerc verde luminos se forma in fata lor. din el, forma familiara a lui kinus aparu, revigorat si neatins. el isi trosni gatul, si ii privi pe cei doi cu ochii sai albastrii lucind. "deci...doar de atat e in stare fata pana la urma..." apoi el se avanta atat de repede, incat ajunse instantaneu in spatele fetei, gata sa atace cu sabia sa eterica. ken o impinse pe kara din drum, ferindu-se si el de atacul demonului. cei doi se rostogolira, si se redresara, privindu-l pe demon.
ken privi spre valsh..."sa inteleg k ne lasi noua onoarea...."
aceasta ridica din umeri si disparu in ceata, chicotind. "doamne, cat o urasc...." apoi ken privi spre kinus. "nu stiu cine te-a readus pe tine, dar cred k mai are nevoie de lectii...."
kinus nu era amuzat. "moartea e blanda cu cei slabi k tine...cu mine insa, a fost o amanta dura. dar nu ma plang..k si tine, eu ador lupta si confruntarea. cat timp pot face asta pt nekron, kiar nu imi pasa pe cine trebuie sa ucid!"
"kiar dak e vorba de Azra?" zise ken cu o expresie serioasa. kinus ramase nemiscata. desi starea sa nu ii permitea sa arate emotii, el acum fierbea de furie. kara intervenii si ea: "cine e aia?" ken ii spuse fara sa o priveasca..."un razboinic...o cunostinta comuna...nu kinus?" acesta se incorda si se avanta spre ken. "SA NU II MA POMENESTI NUMELE!" ken se feri de sabie, insa kinus se rasuci si il lovi cu scutul aruncandu-l. kara vru sa intervina, insa demonul o privi cu intensitate. "rana aceea e mai adanca decat pare...doar nu vrei sa termin ce am inceput...eu si cu el avem ceva de incheiat...STAI DEOPARTE!" zicand asta, ochii demonului radiau cu energie ne-vie. kara nu era intimidata, dar stia k a-i alimenta furia demonului nu era intelept...se retrase cu doi pasi.
ken se sprijini in maini, sari pe spate si ateriza in picioare. "ai acelasi stil k inainte...nu irosesti nici o miscare."
"iar tu pici mereu in capcana mea...." raspunse prompt demonul, luand pozitia de lupta. ken facu la fel, privindu-l atent pe kinus. baiatul ataca primul. seria sa de pumni fu oprita de scut, apoi ken se lasa in jos pt a se feri de lama. ii puse piedica lui kinus, acesta sari in aer, se rasuci si ataca in jos cu sabia sa. ken se dadu in lateral, lasa sabia sa loveasca pamantul, ii prinse bratul lui kinus strans. demonul ataca acum cu scutul, ken se feri si il arunca pe adversar. se avanta dupa el, sperand sa inceapa o serie de atacuri, insa kinus se redresa, si porni o rafala cu varful ascutit al sabiei sale...ken puse piciorul in pamant, se lasa iar in jos, apoi tasni in aer. kinus se propti in pamant si sari si el. pumnul lui ken lovi scutul lui kinus cu putere, apoi cei doi cazura in picioare, cu spatele unul la altul.
"asa faceam si inainte nu?" intreba ken pe un ton retoric.
"cam asa...da. dar banuiesc k esti curios acum nu?"
"da...atat despre ce ai invatat intre timp, cat si despre trucul cu vindecarea..."
"o sa zic doar atat: nu ai cum sa vindeci un wraith. iar despre puterea mea...corpul asta are MARI avantaje!"
zicand asta, kinus fu inconjurat de o aura albastra, iar armele ii luceau tot mai mult....acestea devenira din ce in ce mai transparente, pana disparura de tot. presiunea de la energie adunata de kinus crapae pamantul. era acum fara arme, dar corpul i se intarise de multe ori. kinus arata cu ghearele spre ken si ii zise: "sa iti arat!"
kinus disparu, si ajunse in fata lui ken instantaneu. ken tresari, si incerca sa atace, insa kinus ii prinse mana, il lovi cu cotul in fata, il ataca cu o serie de lovituri de picior si il arunca pe ken cu usurinta. ken tusi si incerca sa se ridice..."macar nu ma ataci cat sunt la pamant..." kinus ii spuse pe un ton superior."nu am nevoie...nu ma vei mai putea atinge de acum..." "oh...asta crezi?" zise ken gafaind. sari in picioare, isi aduse mainile pe langa corp, isi concentra energia si se incorda. "demonizer!"....insa nimic nu se intampla....ken era paralizat si perplex. kara era la fel de uimita. "ce....se intampla?! cum de nu pot...?" ken se tot intreba in gand. kinus ii vedea disperarea in ochi. "mai astept mult? hai....am multi de ucis, nu fi egoist!"
ken se uita la kara...la ochii ei...si isi dadu seama, aducandu-si aminte de cuvintele lui valsh. "i-ai transmis scanteia..." asta era! knd o inviase, ken ii daduse energia sa demonica karei. acum, fara aceasta, el nu mai putea recurge la acea forma a sa....
ken lasa mainile in jos, si ofta lung. "ei bine, asta complica situatia..." apoi ridica ochii spre kinus. acesta avea bratele incrucisate, si arata nerabdator. baiatul cugeta si apoi spuse: "scuza-ma un pic..."
kinus era furios. "cum?! cum indraznesti sa imi intorci spatele?!" se pregati sa se repeada spre ken, insa acesta spuse: "hei! si tu ai luat o pauza in mijlocul luptei. in plus, doar esti sigur k o sa ma bati...atunci asteapta un pic!". demonul se calma. avea dreptate. baiatul nu parea amenintator si a ataca pe la spate pt a termina un inamic asa slab era sub demnitatea lui. kinus ii facu semn sa se indeparteze...
ken se apropie de kara si o trase aproape. "nu vreau sa auda..ia spune...ce iti arata viziunea ta divina?" kara il privi fix pe demon, si incerca sa retina detaliile. apoi ii spuse lui ken: "suba carapacea materializata se ascunde ceva....omogen, dar fara forma. cred k el se manifesta fizic dupa cum vrea. si o data ce forma fizica e distrusa el poate pur si simplu sa revina la acea forma, concentrand energie." acum realizara de ce nu fusese ranit prima data..."bun. si de ce e acum asa rapid si puternic?" "diferenta e k acum in loc sa isi manefeste energie eterica in formele solide ale sabiei si scutului, o trimite prin corp, sporindu-si forta fizica. fluxul pare concentrat in zona antebratului si a tibiei." "deci in rest e la fel de fragil k inainte...bun...iti raman dator." "ia stai asa! eu ma luptam cu el! da-mi mie voie sa..." ken o privi hotarat si grai: "tu ai putea sa il bati mai usor decat mine. insa il cunosc. la fel cum am luptat cu jorad, pt a-l salva de intuneric, vreau sa faci si acum..." "deci nu iti faceai griji...." "ci doar rasplateam o datorie veche..." continua el vorbele fetei. "dar cum ramane cu forma ta? nu poti sa folosesti...." ken se departa usor de ea, fara a-i intoarce spatele, pasind inapoi. "puterea aia are un alt rol acum. ai tu grija de ea pana ma intorc...". kara nu putu sa spuna nimic. isi dadu seama de ce ken nu mai avea abilitatea aceea. insa stia si ce voia ken sa spuna prin "datorie". "hei! dak vad k ai probleme il dezmembrez personal pe domnum sac-de-oase!" "nici nu ma indoiam..." zise ken, de data asta cu spatele la kara, privind direct la dusmanul sau.

[sungoddess]

Kara se aseza intr-o parte lasandu-le loc celor doi pentru lupta insa era extrem de agitata.Vroia sa participe la lupta si ii era teama ca fara demonizer Ken nu va face fata.In forma actuala putea sa-i ajute pe toti mai mult...dar inca era nepregatita..avea nevoie de exercitiu.ken primi o lovitura de la Kinus si se rostogoli la podea,atunci Kara stranse din pumni ingrijorata si dadu sa sara la wraith insa apoi Ken se ridica si se avanta din nou in lupta...fata rasufla usurata...
''Daca inca mai batea inima acum..cred ca-mi sarea din piept si faceam atac de cord..'' gandi ea.
-Tare speriata esti...auzi elfa din spate pe valsharess chicotind.Se intoarse si stranse din dinti.
-Da...sunt...si care e problema?intreba ea iritata.Valsh se apropie de ea:
-Sentimentele intuneca judecata...Kara ridica capul cu superioritate si o privi ranjind.
-Iar lipsa de sentimente ma face ca tine..nu mersi..prefer intunecarea judecatii..sau cum o numesti.
-Asa am zis si io cand m-am indragostit de EL...si nu a adus nimica bun... zise ea cu regret in voce.
-E treaba ta daca nu stii sa ai grija de lucrurile la care tii,zise ea si se intoarse spre cei doi care se luptau,insa eu...o sa am grija.

[Yazoo]

Xan simti ceva in timp ce traversa spatiul. O raza ii invada mintea, s-i strica concentrarea. Cei trei aparura in mijlocul unui wasteland; nimic nu era vizibil la orizont, decat dune de nisip. Vantul batea puternic maturand nisipul, ridicandu-l in sus, creand vartejuri. Angel si Zexius se uitau mirati de jur imprejur; se asteptau ca Xan sa-i dupa direct la fortareata, insa locul in care se aflau acum nu parea deloc aproape de destinatia lor.
Zexius: "Xan, vrei sa ne explici si noua cum am ajuns aici!?" zise acesta mirat; insa demonul nu raspunse. Xanek cerceta si el imprejurimile, concentrandu-si simturile la maxim...insa nimic.
Angelus: "Xan? Esti bine?" Fata era ingrijorata, insa acesta tot nu raspundea.
Xanek: "Ce naiba a fost aceea? N-am mai simtit niciodata ceva asemanator. Parca ceva mi-a intrat in minte si m-a redirectionat aici...dar...cum e posibil asa ceva...o asemenea putere?!?!" [Note: vroiam sa scriu "WTF?" la sfarsit, dar deh; ar fi fost impropriu! Moving on...]
Dintr-odata vantul inceta sa bata, iar nisipul ridicat cazu brusc la pamant. Cei trei se ferira de norul de praf ce ii lovi asezandu-se in pozitie defensiva.
Zexius: "C-ce...naiba...?!?!" O picatura de sudoare ii se scurse demonului pe gat in timp ce inghiti in sec. Dintr-odata, Xan pasi inainte rotindu-si gatul in semn de incalzire.
Xanek: "Bun! Te-ai folosit de mine si ne-ai adus unde ai vrut, si pentru asta te felicit, insa ce zici sa iesi afara si sa incepem aceasta petrecere odata...?" Pentru un moment fu liniste, parand parca nimeni nu avea sa raspunda, insa dintr-odata, nisipul de despica in doua [Note: cheap Moise ripp-off] iar o silueta omeneasca pasi inafara. Vantul incepu din nou sa bata; praful din nou ridicat, faceau imposibila identificarea individului. Xanek ranji diabolic: "Era si timpul!"


[scuzati inactivitatea mea pe aici, sunt in perioada partialelor la faculta]

[andemon]

ken fu aruncat inca o data la pamant. "de ce ezita? putea sa ma raneasca mai grav pana acum..." se ridica si isi privi adversarul cu atentie. kinus nu avea nici un punct descoperit...nu aparent cel putin. dar ken stia...de aceea o intrebase pe fata unde e concentrata energia. kinus desi nu arata asta, parea increzator...deci acum era sansa baiatului. wraithul se repezi iar cu viteza orbitoare spre ken..acesta incerca sa il loveasca cu pumnul, dar demonul aparu repede in spatele sau, si il lovi cu piciorul. ken se redresa, neluandu-si ochii de la kinus. "o sa termin cu urmatoarea miscare...incepi sa ma plictisesti, si in plus...stapanul asteapta..." zise demonul. ken se incorda..."am mai avut de a face cu asta...knd luptam impotriva ei..." spunand asta el se uita la valsharess. kinus disparu iar, acum aparand in fata baiatului kre parea lipsit de aparare. "acum!" gandi ken..."diviner". aura ii permise lui ken sa evite primul atac al wraithului...acesta incerca o lovitura cu piciorul, ken sari, si il lovi tare pe kinus in crestet. acesta isi pierdu echilibrul, iar ken profita de situatie si ataca cu o serie rapida de pumni in pieptul demonului...punctul unde energia era slaba. kinus isi reveni si sari inapoi, distantandu-se de ken. era vadit uimit de abilitatea baiatului...dar nu avea de gand sa ii mai lase o sansa.
ken gafaia...dar isi atinsese scopul. demonul era nevoit sa ia o pauza. acum ken ii vorbi: "vad k ai acelasi stil k inainte...doar putin mai rapid..." ken tusi scuipand sange "si mai distructiv. ce ar crede ea dak te-ar vedea acum? crezi k ar simti altfel?"
kinus era furios, dar nu voia k baiatul sa vada asta. "trebuie sa te aduc in viata...insa mainile si picioarele nu intra in afacere...deci nu impinge limita!"
"azra nu ar fi vrut asta...si nici eu!"
"taci!"
"erai k si noi...un luptator! in momentul in kre ai renuntat, ai devenit ceea ce urai!"
amintirile ii navaleau demonului in minte...se apuca cu mainile de cap, incercand sa stavileasca valurile de ganduri si durere ce il napadeau. ken profita de pauza "bun...acum sa ma gandesc. pana acum 5 minute totul era in regula...dar schimbarea trebuie sa fi avut loc mai in urma..dar cand. sa fie de la sigilarea lui valsh? nu...era o vraja temporara...kiar ea a spus. atunci..." ken privi spre kara...si isi aminti cum ii transferase energia sa. kara gandea acelasi lucru. energia lui ken era acum in ea...cea de demon cel putin. el nefiind magician, avea nevoie de o cantitate mai mare pentru a-si sustine forma de demon, si pentru a-si augmenta corpul. de aceea acum kara avea probleme controlandu-si puterea...era pur si simplu prea multa. "deci...solutia e sa ii dau inapoi ceea ce e in plus...si pt asta..." kara privi spre ken muscandu-si buza "trebuie transferata in acelasi mod...fir-ar!" ken lua din nou pozitia de lupta...kinus isi revenea si era furios...iar kara avea de luat o decizie.
"gata! acum o sa te las lat! pregateste-te!". demonul se repezi iar spre ken...acesta se pregati sa blocheze si sa incerce din nou sa atace....kinus era exact in fata sa acum, gata sa dea lovitura...insa brusc, kara ii iesi in cale si striga: "nu te grabi asa!" forma repede o bila de energie electrica si il lovi frontal pe kinus, aruncandu-l la mare distanta si lasandu-l paralizat.
"ce faci?! ti-am zis sa..." kara ii puse degetul pe buze baiatului. ken nu se putea misca, kara il paralizase si pe el cu o unda slaba de energie. ea se uita la el, cu un zambet cald. "a venit vremea sa fim chit...dar dak tot trebuie sa fac asta, macar sa fie placut nu?" "kay...eu..." inainte sa apuce sa spuna ceva kara ii acoperi gura baiatului cu a sa. ochii fetei luceau intens, in timp ce baiatul o lua si el in brate, tragand-o spre el...acum era altfel pentru ken..desi kara nu mai era calda, era plina de energie...si lasa sa se simta asta in atingere..ken simtea ceva familiar...chemandu-l de departe...deschise ochii ce ii luceau in auriu intens, si privirea sa o intalni pe a karei...ea simti cum energia sa revine sub control, in timp ce surplusul revenea celui de drept.
kinus insa isi revenise si inerca sa ii atace pe cei doi...insa o unda mare de soc il arunca inapoi la pamant...kinus sari in picioare imediat...insa acum vedea rezultatul...cei doi stateau imbratisati...kara intoarsa cu spatele si ken, in forma sa de demon, tinandu strans in brate si ranjind catre kinus....
baiatul o privi pe elfa si ii spuse: "sa inteleg k acela a fost un bonus?" kara duse repede privirea in jos..."nu fii tupeist...sau iau inapoi ce ti-am dat..." ken rase..."haha..nu cred k e cazul sa impartim kiar tot..." ken ii dadu drumul din brate fetei si facu un pas inapoi. trecu pe langa ea, indreptandu-se spre adversar. kara se duse inapoi la locul ei...amandoi zambeau, k si knd ar fi aflat cate un mic secret...

[sungoddess]

Cand Kara reveni inapoi se simtea complet schimbata:simtea ca puterile ii sunt sub total control si era sigura ca acum ca i-a restituit inapoi energia pierduta Ken il va termina pe slabanog,inafara de asta,se simtea fericita si ii tot venea,dintr-un motiv anume ,sa zambeasca si abia se abtinea sa nu izbucneasca in ras.Valsh se uita...
- O_o......sa inteleg ca pe tine te  amuza situatia asta,ei bine draga mea,felicitarile mele,prestatia de  mai devreme aproape ca m-a emotionat...Kara mima uimirea ..si Valsh accentua grabita..APROAPE!!Si totusi...continua ea privind-o cu siretenie...moartea  te-a facut mai tupeista? sau...
-Daca cauti sa ma iriti,iti sugerez sa te opresti cat inca sunt in toane bune,dar daca nu...continua..chiar te rog..si nu vei mai apuca ziua de maine,spuse ea cu zambetul pe buze.
-Hei!Voi doua...Gata!!urla Kinus....nu vedeti ca tre sa incepem iar sa ne luptam...cat mai atrageti atentia ?Acum e randul nostru,zise wraithul....dar Ken era...ZZZzzzz...
-     ....[nici n-am inceput lupta serios si el a adormit...]
-Dap..asa face el,zise Kara si dadu un urlet...Ken!!...,baiatul tresari,concentreaza-te...concentreaza-te...
-Um...da...asa e..lupta..corect...scuze...

[Yazoo]

Demonul se opri in loc in timp ce noul venit inainta spre el prin norul de praf ce plutea in aer. Dupa un timp, acesta iesi din bariera ce-i acoperea silueta orprindu-se la ceva distanta de Xan. Era un barbat de culoare, cam la 30 de ani; avea parul negru si lung, prins la spate intr-o coada impletita. Avea o barba scurta, si tinea ochii inchisi. Era imbracat intr-un fel le uniforma de arte martiale, cu un maieu alb bagat in pantalonii negri stransi cu o centura inodata la brau. In picioare purta un fel de incaltaminte de panza, insa ce iesea in evidenta erau manusile lui. Acestea, ce erau mai mult niste gautlet-uri masive de metal, sub forma a unui cap de tigru fiecare. Barbatul respira adanc, parca bucuros ca a iesit dn norul de praf. Acesta isi puse mainile in san si ii cerceta "din priviri" pe cei trei [Note: am pus ghilimele pentru ca tipul tine mereu <sau cel putin acum> ochii inchisi]. Demonul se uita si el la barbat, parand neimpresionat! Isi puse coasa pe umar si zise:
Xanek: "Deci, care mai e si povestea ta? Ai venit aici cu un scop, sau pur si simplu te-ai pierdut?" ranji demonul spre acesta; insa barbatul inca cerceta imprejurimile neparand sa-l bage in seama. Xanek era un pic iritat "Hey amice!" fluiera acesta, "aici sunt! Deschide ochii aia daca ..."
???: "Tu esti arch-demonul Xanekant von Singrave, corect?" raspunse acesta intr-un tarziu. Xan se incrunta insa nu zise nimic. "Am auzit despre tine; cum singurul lucru mai mare ca puterea ta demonica, este aroganta ta!" zambi strainul. Zexius bufni in ras, insa isi puse rapid mana la gura lasand capul in jos ascunzandu-si gestul. Demonului isi aparu o vena pe frunte [vena de suparare, tipica anime-urilor].
Xanek: "In primul rand, am renuntat la numele acela acum mult timp; iar in al doilea rand, daca ai venit aici doar sa ma insulti, te anunt ca nu m-ai prins in toane bune." legana acesta amenintator coasa pe umar. "Insa recunosc ca esti bine informat; mi-ar place sa-ti stiu numele inainte sa te fac bucati?"
???: "Oooh, mii de scuze, se pare ca mi-am uitat bunele maniere!" zambi barbatul. "Ma numesc Talon, insa lumea imi spune Gheara Neagra a Mortii [Black Talon of Death]!"
Xanek: "Bun Talon, inca nu mi-ai raspuns la prima intrebare: ce treaba ai pe aici?"
Talon: "Stiu ca suna ca o gluma, insa am fost trimis ca sa ma asigur ca nu ajungeti la fortareata. Mai exact, sa va omor!" spuse acesta pe un ton relaxat.
Xanek: "Heh, nu esti primul care incearca asta." i se raspunse pe acelasi ton.
Talon: "O sa incerc sa fiu o mai mare provocare pentru maria voastra decat predecesorii mei." zise acesta facand o plecaciune in semn de respect.
Xanek: "Mda...desigur!" spuse demonul si disparu. Aparu instat in spatele lui Talon, care nu apuca nici sa intoarca capul ca si fu despicat in doua de la mijloc. Xan zambi, insa sesiza rapid ca ceea ce taiase el, nu era decat o iluzie a oponentului. Dintr-odata, Xan ii simti energia acestuia ii spate si se intoarse rapid ramanand in garda. Talon se avanta spre el, ridicand pumnul pregatind un atac; demonul nu avu mult timp sa gandeasca ca barbatul era deja langa el. Acesta isi incorda muschii si-si arunca pumnul spre fata lui Xan. Insa demonul ii bloca rapid atacul cu latul coasei; dar ceva nu era in ordine: pumnul fulgerator ricosa in sus la impactul cu lama, indoindu-se ca si cum ar fi fost din cauciuc, apoi isi relua traiectoria si, isi atinse tinta. Demonul fu lovit din plin peste fata si aruncat intr-o duna de nisip. Talon ateriza pe pamant scuturandu-si pumnul.
Talon: "Daca vei continua sa ma subestimezi marite Xanek, nici nu va trebui sa-mi folosesc adevarata putere pentru a te termina! Am mari sperante de la lupta asta, sa nu ma dezamagesti acum!"