Fantasy World - The Epic Story

[sungoddess]

Cei trei isi continuara drumul mai grabiti decat inainte.
-Xan si ceilalti nu pot fi prea departe,zise Ken luand-o la fuga.
-De ce esti ingrijorat?intreba Kara simtind un ton de nesiguranta la replica anterioara a semi-demonului.
-Kinus era al doilea mare luptator al lui Kron,ceea ce inseamna...
-Mai este doar unul,continua Kara,si va ganditi ca Xan ar fi putut da nas in nas cu el?
-E o posibilitate,zise Ken marind pasul si mai mult.
Valasharess asculta din spatele lor si pufni:
-Dupa cum il stiu pe fiul meu,in acest moment a inceput sa-si piarda rabdarea...probabil vrea sa-i rupa pe toti in bataie si apoi sa ia ce ii trebuie.....cam cum a facut cu cineva anume de aici care nu a stiut cum sa se pazeasca..Kara o privi pe sub ochi nervoasa,insa Ken  o lua de mana si ii facu semn sa nu se lase pacalita.Fata trase adanc aer in piept si baga viteza tragandu-l pe Ken dupa ea si lasand-o in urma pe Valsh.
-Nu-mi place deloc ca trebuie sa-i suport mustrarile astea idioate,scrasni ea din dinti.
-M-a ajutat sa te readuc inapoi,si stie multe despre Kron...sunt doua motive destul de bune sa o lasam in pace cat mai mult posibil...daca cineva stie vreun punct slab al inamicului,aceea e ea.Deci..mai rezista putin..Kara isi dadu ochii peste cap.
-Nu stiu cat mai rezist,sunt mult mai sensibila la magarii fata de inainte.
-Hehe...adik acum in loc de scatoalce dai cu pumnul invaluit in energie?
-Am zis magarii...atentiona fata.
-Voi doi porumbeilor mai incetiniti ''graba strica treaba'' striga Valsh.
'''Porumbei..ptr asta chiar ca si-o ia ''

Undeva in intunecatul Dar Kunor:
-De ce m-ai chemat inapoi?accentua Kinus nervos.
-Nu-mi esti de folos daca te comporti astfel,zise calm Nekron. Intr-un colt zacea,intr-o clepsidra,o parte din esenta de Phoenix.
-Iarta-mi slabiciunea Stapane,Azra este greu de uitat...murmura el.
-Nu-ti cer s-o uiti...ci s-o inlaturi ,sa nu mai fie slabiciune.Avem lucruri mai importante de facut acum..ti-am promis ca dupa ce totul se va termina o vei revedea,nu?KInus lasa capul in jos cu respect.
-Inteleg,ma voii intoarce acum...
-Nu!zise Nekron repede....Talon este cu celalat grup,in curand vor ajunge si ei acolo,sa vedem cum se descurca cu el...tu esti ultima mea arma de aparare,dupa ce voi avea puterea nimic nu imi va mai sta in cale...


Kara simti o durere puternica in piept.Ceva o oprea...ceva o chema la ea.Se opri si stranse mana la piept.
-Esti bine?intreba baiatul vazandu-i momentul de slabiciune.
-Da...sunt..bine!zise ea repede.Cred ca inca nu m-am obisnuit cu corpul asta,glumi ea.
Dar caldura care ii ardea pieptul nu era imaginatia ei.....inca nu se taiase de tot contactul cu focul Phoenixului....ceva care mereu a facut parte din ea nu putea sa dispara fara urme.Il simtea arzandu-i pieptul...dar...ce insemna asta?

[Yazoo]

Xanek se ridica incet din nisip. O picatura de sange isi facut aparitia pe buza joasa; acesta isi sterse incet sangele apoi zambi privindu-l.
Xanek: "Hehe, frumoasa lovitura! Desi esti om, folosesti un stil de lupta inventat de noi, demonii."
Talon: "..." acesta nu spuse nimic; statea in pozitie de atac privindu-l atent pe demonul ce isi scutura nisipul de pe haine. "O lovitura directa si doar atat damage? Se pare ca stapanul avea dreptate, nu v-a fi usor deloc!" "O deducere impresionanta Maria Ta, insa ma tem ca nu te va ajuta cu nimic. Pregetestete sa-mi vezi adevatara abilitate..."
Xanek: "Hahaha" bufni acesta in ras "acum chiar si incepi sa vorbesti ca gorilele lui Kron." Una din sprancenele lui Talon incepu sa tremure; incepea sa fie iritat de tanarul demon; ceva foarte rar pentru el.
Talon: "Sa terminam cu vorba!" spuse acesta calm. Impreuna mainile in forma de x, apoi le trase inapoi. Trase aer in piept si sari in fuga spre demon. Viteza lui era impresionanta chiar si pentru Xan; pana la urma urmei, Talon era un om. In cateva secunde erau din nou fata in fata. "Asura's Ten Hands of Death!" zbiera Talon, dezlantuind un atac asupra demonului; lovituri multiple zburara spre acesta cu o viteza incredibila, parca lansate de 10 maini deodata. "Sa te vad evitandu-l pe acesta!!!" Insa de data aceasta Xan nu se grabi sa-si mai scoata din nou coasa. Evita o lovitura, apoi pe a doua, si tot asa calcand mereu inapoi. Dintr-odata se opri pe loc si-si planta un picior in pamant. O lovitura nu intarzie sa vina si-l izbi din plin peste fata; insa demonul se folosi de oportunitate si-i prinse mana acestuia. Talon ataca in continuare, insa deja raza lui de atac fu scurtata, iar Xan i-o prinse si pe aceea cu usurinta la sub-brat.
Xanek: "Orice fel de stil demonic ai folosi, tot om esti, si tot numai doua maini ai... frumoasa tehnica, insa odata ce mainile iti sunt imobilizate...heh, vezi si tu!" Zicand acestea, ii izbi lui Talon un cap in gura...si ii elibera mainile. "Si inca ceva..." In timp ce Talon cadea spre pamant, demonul puse mana pe una din gautlet-urile lui; prinse partea cu capul de tigru, iar acesta se desprinse de restul manusii; cele doua parti fiind legate de un lant. Xanek smuci puternic de lant, il trase pe acesta inapoi, si ii mai pali un pumn peste fata. Demoul il tinu pe acesta intr-o serie de lovituri, transformandu-l intr-un adevarat yoyo. Ultima lovitura veni iar Talon cazu la pamant, insa din nou nu statu mult acolo ca fusese tras din nou. Xan prinse lantul cu ambele maini si incepu sa-l invarta. Odata eliberat din mainile demonului, Talon fu azvarlit puternic intr-o duna de nisip. Xanek pasi incet spre el: "Te mai intreb odata, de ce ai venit aici?" Talon vru sa se ridice incet, scuipa sangele din gura si cazu inapoi in fund pe pamant gafaind.
Talon: "Deja ti-am raspuns, am venit..."
Xanek: "Ma refer ma adevaratul motiv!!" zise demonul rece. "Kron ar trebui sa stie ca cineva cu abilitatile tale nu ar putea sa ma omoare; mai ales un practicant al aceluiasi stil de lupta ca si mine." Talon tresari, apoi lasa capul in pamant. "Se pare ca Kron s-a folosit si de tine, la fel cum face cu toti goon-ii lui!" Insa Talon zambi. Xan se uita ciudat la el, ridicand o spranceana.
Talon: "Marite Xanek, se pare ca victoria usoara impotriva mea ti-a umbrit abilitatile!" ranji acesta. Xanek se uita mirat la el, apoi auzi din spate.
Zexius: "Grrrrraaaahhhhhhh!" Din pieptul acestuia iesea lama ascutita a unei sabii lungi. Demonul cazu in genunchi de durere. In spatele lui, o umbra o tinea pe Angelus pe umar ce parea inconstienta. Xanek impietri.
???: "Te-ai descurcat bine Talon. Sacrificiul tau nu va fi uitat!" spuse necunoscutul. Talon lasa capul in jos sub forma de respect. Necunoscutul retrase sabia, iar Zexius cazu pe pamant tremurand. Xanek privea ingrozit.
Xanek: "C-ce se petrece aici!!!!!!" zbiera acesta furios.
???: "Pentru un oarecare motiv, stapanul pare sa se teama de puterile tale, si s-a decis sa-si asigure un avantaj asupra ta." Xanek strangea din dinti de nervi. Stie ca noul oponent nu este unul oarecare, si nu putea risca un atac. "Acum daca ma vei scuza, stapanul ma asteapta!"
Xanek: "Stai...!!!" insa acesta disparu. Demoul privea in gol, inspre locul in care fusese acesta. Picioarele ii tremurau; la fel si mainile. Dintr-odata se auzi vocea gafainda a lui Talon...
Talon: "m-maestrul Ashram se va dovedi un adversar pe masura ta, nu-l subestima sau..." insa nu termina ce avu de zis ca capul ii si zbura, aterizand ceva mai departe in nisip. Corpul ii se prabusi la pamant intr-o balta de sange.
Xanek: "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!" zbiera acesta, iar strigatul de furie fu auzit pana in locul unde erau ceilalti 3 eroi...

[andemon]

ken ciuli urechile si zise: "wow...cred k aud in strigat de furie..."
kara il privi mirata: "un ce...?". "eh...treaba de baieti." ken lua o pozitie eroica demna: "catre ei!" kara pasi usor pana ajunse langa el: "ai terminat sa te dai mare...?" ken se posomori si incepu sa alerge. "apropo, doamna...ai face bine sa te faci nevazuta o vreme...nu cred k Xan vrea sa iti vada fata...ma rog, nu atasata de cap cel putin..." valsh dadu din umeri indiferenta si disparu in spatele lor.
cei doi ajunsera la dunele de nisip unde xan statea langa doua trupuri. cel sfasiat al lui talon si cel ranit al lui zexius. ken si kara isi dadura seama k avusese loc o lupta, insa nu puteau crede ce s-a intamplat. kara se apropie de ei..."ce...ce s-a...?" ken ii puse mana pe umar si o opri. xan nici nu ridica privirea. furia si disperarea pareau sa il copleseasca. ken se apropie, si il privi pe zexius..."se pare k mushii tai nu sunt doar de forma...au blocat destul de bine atacul..." "zexius se stradui sa ii raspunda..."eh...a supravietui dupa ce am fost aruncat k o carpa nu e asa placut...dar nu ma auzi plangand....au!" "nu...te aud zbierand..." zise ken zambind. "nu...ala eram eu..." zise xan pe un ton grav. "il puteti ajuta?" "incercam...kay, vino un pic." fata se apropie.
xan o privi si fu uimit de cat de mult se schimbase elfa. "esti sigur k o fata moarta il poate ajuta...." kara ii trase imediat o palma electrificata. "nu am venit pana aici sa suport asta de la tine...taci, stai in spate si lasa-ne sa incercam..." xanek era si mai furios, dar se controla...ken si kara se lasara pe vine langa zex. "uite cum facem...eu il tin, sa nu se miste sa agraveze rana, iar tu o cauterizezi cu o mica vraja de foc...." "bun...zexius, iarta-ma, dar stii tu..." demonul tusi..."e greu sa crezi k o flacara pe o rana deschisa face bine...dar stiu k asa e...o sa indur...dati-i drumul!" "stati!" xanek se apropie..."zexius e puternic, baiatul nu il va putea tine...fa-mi loc"
astfel, cu cei doi tintuindu-l si cu kara inchizand rana, zexius indura fara a scoate un sunet...insa dupa ce fu gata, lesina de durere. "phew....nu a fost usor.." zise ken. "nu te plange...macar nu tu erai cel ce putea sa il ucida dak gresea" adauga kara. xan le puse mana pe umar si cei doi inghetara....se asteptau sa fie facuti felii de furia demonului. "mersi...." apoi el pasi mai departe....cei doi rasuflara usurati.
ken intervenii: "sa ne odihnim aici...eu ma voi duce sa chem ajutoare sa il ia pe zex...nu poate ramane aici..." Xan il intrerupse: "nu..eu ma voi duce...." "nici vorba! tu esti singurul in kre am incredere sa o apere pe kay...plus k esti obosit...si mult mai ranit k mine. o sa aduc ajutoare, ne refacem si pornim la drum dupa...nu o sa o lasam pe angel balta!" "sunt prea obosit sa ma cert acum...faci cum vrei...doar sa nu intarzii..." ken zambii si porni la goana in directia Palatului Etern.
in scurt timp se intoarse cu doi ingeri gafaind, dupa ce il urmasera pe baiat....acestia il luara pe zexius, insa nu indraznira sa spuna nimic, din teama de Xanek.. acesta paru usurat vazandu-si prietenul in siguranta...insa acum alte probleme se prevedeau la orizont.

[Yazoo]

"O fata fugea singura printr-o padure deasa si intunecata. Aceasta impingea disperata crengile la o parte din calea ei, grabind pasul; fara sa se uite inapoi, ea fugea cat o tineau picioarele. Rochia lunga si dantelata, acum rupta pealocuri, suvitele elegante din par rosu ca focul, colierul de aur si pietre pretioase, toate acestea ii indicau satura nobila. Nu parea sa aibe mai mult de 10 ani. Rasufla din greu, abia ca nu mai avea aer, insa nu se oprea din fuga. Dintr-odata, se impiedica intr-o piatra si cazu la pamant lovindu-si genuchiul. Lacrimile ii dadura in ochi in timp ce incerca sa se ridice speriata. "Tata!" suspina aceasta cand cazu inapoi pe pamant. "Nu mai pot sa fug...tati unde esti?" Insa tacu dintr-odata, cand tufisurile din jurul ei incepura sa se miste. Aceasta isi puse mainile la gura, incercand sa-si ascunda respiratia grea. Zgomotele deveneau din ce in ce mai tari pana cand unul din tufisuri se dadu la o parte. Inima fetei aproape ca statu in loc in momentul acela; aceasta inchise ochii, si-si puse mainile in cap si se ghemuii parca asteptandu-se la ce e mai rau. "Aici erati maiestatea voastra? Mi-am facut griji ca poate ati patit ceva!" se auzi o voce calda. Fata sari ca arsa la auzirea ei, recunoscand-o. "DAVIOOON!!!" zbiera ea sarind la gatul noului venit; lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji. "Gata, gata, linistestete, va fi bine acum!" spuse usor acesta mangaind-o incet pe cap. Noul venit erau un tanar elf, imbracat in armura usoara. Arcul era asezat pe pamant iar tolba plina de sageti langa el. Ceva mai in spate, doua creaturi micute, avand aspectul unor iepuri erau legate de urechi, pregatite pentru transport. Davion o astepta rabdator pe micuta sa se linisteasca. Dintr-odata acesata amuti. "Ce s-a intamplat?" se mira el. Fata se uita speriata in spate; nimic. Respira usurata si-si sterse lacrimile de la ochi. "Te-ai intalnit cu vreoun animal salbatic?" intreba el. "Nu! NU era animal. Nu am mai vazut ceva asemanator pana acum. Era urat, cu coarne si...si simteam o rautate emanand din el M-a observat insa am fugit cat am putut..!" zise tanara cu voce tremuranda. "POFTIM!?!" sari elful. In acel moment, urechile lui sensibile auzira ceva in spatele lui, intoarse capul, la fix pentru a evita cat de cat lama ascutita ce aparu parca de nicaieri. Sabia il lovi, taindu-l peste ochiul stang. Davion cazu pe spate la pamant plin de sange pe fata, tinand-o pe fata strans la piept. "D-DAVION...DAVION!" striga aceasta speriata! "Esti bine, Davion, raspunde..." insa impietri cand langa ea se orpi o silueta intunecata. Iarba si restul plantelor se uscara instant imprejur. Fata intoarse tremurand capul..."


Eroi inaintau incet; Xanek il tinea pe umar pe prietenul sau, care inca lupta cu durerea de la rana. Ken si Kara mergeau in spatele lor, insa nu scoteau nici un cuvant. Dintr-odata, Ken grabi pasul si spuse...
Ken: "xan batrane esti bine? ..." insa nu termina de zis ca fu tras pe guler inapoi de Kara.
Kara: "Cum poti sa intrebi asa ceva??? Normal ca nu e bine!!! Maimutoi insensibil!!" ii spoti aceasta.
Ken: "Si atunci ce propui sa fac...sa stau cu mainile in buzunar si sa astept sa-si revina?" spoti acesta la randul lui.
Kara: "N-nu stiu!" intoarse elfa capul. "Nu l-am vazut niciodata asa..."
Ken: "E clar ca Nekron a rapit-o pe Angel, dar oare ce-o avea planuit cu ea?"
Kara: "Nu stiu, dar daca ii atinge chiar si un fir de par, o sa trebuiasca sa se fereasca de mine mai mult decat de Xanek sau oricine altcineva!" stranse aceasta pumnii. Ken zambi in interiorul lui, insa tacu. Fu din nou liniste.

Zexius: "S-sunt atat de slab...daca, daca as fi fost mai atent, mai puternic, Angel nu ar acum..." lasa acesta capul in jos. Xanek tacu, cum se si astepta Zexius, insa dupa un timp raspunse.
Xanek: "Nu fa asta mai greu decat e deja! Tine minte ca esti singurul caruia i-as incredinta siguranta ei. De data asta, inamicul ne-a luat pe toti prin surprindere...acest lucru nu se va mai intampla...nicodata!!!" Zexius vru sa mai zica ceva, insa lasa capul plecat. "Iar cand ii vom gasi, ma vei ajuta s-o salvez prietene!" Ochii demonului se luminara...