Fantasy World - The Epic Story

[sungoddess]

Cei trei isi continuara drumul mai grabiti decat inainte.
-Xan si ceilalti nu pot fi prea departe,zise Ken luand-o la fuga.
-De ce esti ingrijorat?intreba Kara simtind un ton de nesiguranta la replica anterioara a semi-demonului.
-Kinus era al doilea mare luptator al lui Kron,ceea ce inseamna...
-Mai este doar unul,continua Kara,si va ganditi ca Xan ar fi putut da nas in nas cu el?
-E o posibilitate,zise Ken marind pasul si mai mult.
Valasharess asculta din spatele lor si pufni:
-Dupa cum il stiu pe fiul meu,in acest moment a inceput sa-si piarda rabdarea...probabil vrea sa-i rupa pe toti in bataie si apoi sa ia ce ii trebuie.....cam cum a facut cu cineva anume de aici care nu a stiut cum sa se pazeasca..Kara o privi pe sub ochi nervoasa,insa Ken  o lua de mana si ii facu semn sa nu se lase pacalita.Fata trase adanc aer in piept si baga viteza tragandu-l pe Ken dupa ea si lasand-o in urma pe Valsh.
-Nu-mi place deloc ca trebuie sa-i suport mustrarile astea idioate,scrasni ea din dinti.
-M-a ajutat sa te readuc inapoi,si stie multe despre Kron...sunt doua motive destul de bune sa o lasam in pace cat mai mult posibil...daca cineva stie vreun punct slab al inamicului,aceea e ea.Deci..mai rezista putin..Kara isi dadu ochii peste cap.
-Nu stiu cat mai rezist,sunt mult mai sensibila la magarii fata de inainte.
-Hehe...adik acum in loc de scatoalce dai cu pumnul invaluit in energie?
-Am zis magarii...atentiona fata.
-Voi doi porumbeilor mai incetiniti ''graba strica treaba'' striga Valsh.
'''Porumbei..ptr asta chiar ca si-o ia ''

Undeva in intunecatul Dar Kunor:
-De ce m-ai chemat inapoi?accentua Kinus nervos.
-Nu-mi esti de folos daca te comporti astfel,zise calm Nekron. Intr-un colt zacea,intr-o clepsidra,o parte din esenta de Phoenix.
-Iarta-mi slabiciunea Stapane,Azra este greu de uitat...murmura el.
-Nu-ti cer s-o uiti...ci s-o inlaturi ,sa nu mai fie slabiciune.Avem lucruri mai importante de facut acum..ti-am promis ca dupa ce totul se va termina o vei revedea,nu?KInus lasa capul in jos cu respect.
-Inteleg,ma voii intoarce acum...
-Nu!zise Nekron repede....Talon este cu celalat grup,in curand vor ajunge si ei acolo,sa vedem cum se descurca cu el...tu esti ultima mea arma de aparare,dupa ce voi avea puterea nimic nu imi va mai sta in cale...


Kara simti o durere puternica in piept.Ceva o oprea...ceva o chema la ea.Se opri si stranse mana la piept.
-Esti bine?intreba baiatul vazandu-i momentul de slabiciune.
-Da...sunt..bine!zise ea repede.Cred ca inca nu m-am obisnuit cu corpul asta,glumi ea.
Dar caldura care ii ardea pieptul nu era imaginatia ei.....inca nu se taiase de tot contactul cu focul Phoenixului....ceva care mereu a facut parte din ea nu putea sa dispara fara urme.Il simtea arzandu-i pieptul...dar...ce insemna asta?

[Yazoo]

Xanek se ridica incet din nisip. O picatura de sange isi facut aparitia pe buza joasa; acesta isi sterse incet sangele apoi zambi privindu-l.
Xanek: "Hehe, frumoasa lovitura! Desi esti om, folosesti un stil de lupta inventat de noi, demonii."
Talon: "..." acesta nu spuse nimic; statea in pozitie de atac privindu-l atent pe demonul ce isi scutura nisipul de pe haine. "O lovitura directa si doar atat damage? Se pare ca stapanul avea dreptate, nu v-a fi usor deloc!" "O deducere impresionanta Maria Ta, insa ma tem ca nu te va ajuta cu nimic. Pregetestete sa-mi vezi adevatara abilitate..."
Xanek: "Hahaha" bufni acesta in ras "acum chiar si incepi sa vorbesti ca gorilele lui Kron." Una din sprancenele lui Talon incepu sa tremure; incepea sa fie iritat de tanarul demon; ceva foarte rar pentru el.
Talon: "Sa terminam cu vorba!" spuse acesta calm. Impreuna mainile in forma de x, apoi le trase inapoi. Trase aer in piept si sari in fuga spre demon. Viteza lui era impresionanta chiar si pentru Xan; pana la urma urmei, Talon era un om. In cateva secunde erau din nou fata in fata. "Asura's Ten Hands of Death!" zbiera Talon, dezlantuind un atac asupra demonului; lovituri multiple zburara spre acesta cu o viteza incredibila, parca lansate de 10 maini deodata. "Sa te vad evitandu-l pe acesta!!!" Insa de data aceasta Xan nu se grabi sa-si mai scoata din nou coasa. Evita o lovitura, apoi pe a doua, si tot asa calcand mereu inapoi. Dintr-odata se opri pe loc si-si planta un picior in pamant. O lovitura nu intarzie sa vina si-l izbi din plin peste fata; insa demonul se folosi de oportunitate si-i prinse mana acestuia. Talon ataca in continuare, insa deja raza lui de atac fu scurtata, iar Xan i-o prinse si pe aceea cu usurinta la sub-brat.
Xanek: "Orice fel de stil demonic ai folosi, tot om esti, si tot numai doua maini ai... frumoasa tehnica, insa odata ce mainile iti sunt imobilizate...heh, vezi si tu!" Zicand acestea, ii izbi lui Talon un cap in gura...si ii elibera mainile. "Si inca ceva..." In timp ce Talon cadea spre pamant, demonul puse mana pe una din gautlet-urile lui; prinse partea cu capul de tigru, iar acesta se desprinse de restul manusii; cele doua parti fiind legate de un lant. Xanek smuci puternic de lant, il trase pe acesta inapoi, si ii mai pali un pumn peste fata. Demoul il tinu pe acesta intr-o serie de lovituri, transformandu-l intr-un adevarat yoyo. Ultima lovitura veni iar Talon cazu la pamant, insa din nou nu statu mult acolo ca fusese tras din nou. Xan prinse lantul cu ambele maini si incepu sa-l invarta. Odata eliberat din mainile demonului, Talon fu azvarlit puternic intr-o duna de nisip. Xanek pasi incet spre el: "Te mai intreb odata, de ce ai venit aici?" Talon vru sa se ridice incet, scuipa sangele din gura si cazu inapoi in fund pe pamant gafaind.
Talon: "Deja ti-am raspuns, am venit..."
Xanek: "Ma refer ma adevaratul motiv!!" zise demonul rece. "Kron ar trebui sa stie ca cineva cu abilitatile tale nu ar putea sa ma omoare; mai ales un practicant al aceluiasi stil de lupta ca si mine." Talon tresari, apoi lasa capul in pamant. "Se pare ca Kron s-a folosit si de tine, la fel cum face cu toti goon-ii lui!" Insa Talon zambi. Xan se uita ciudat la el, ridicand o spranceana.
Talon: "Marite Xanek, se pare ca victoria usoara impotriva mea ti-a umbrit abilitatile!" ranji acesta. Xanek se uita mirat la el, apoi auzi din spate.
Zexius: "Grrrrraaaahhhhhhh!" Din pieptul acestuia iesea lama ascutita a unei sabii lungi. Demonul cazu in genunchi de durere. In spatele lui, o umbra o tinea pe Angelus pe umar ce parea inconstienta. Xanek impietri.
???: "Te-ai descurcat bine Talon. Sacrificiul tau nu va fi uitat!" spuse necunoscutul. Talon lasa capul in jos sub forma de respect. Necunoscutul retrase sabia, iar Zexius cazu pe pamant tremurand. Xanek privea ingrozit.
Xanek: "C-ce se petrece aici!!!!!!" zbiera acesta furios.
Talon: "Pentru un oarecare motiv, stapanul pare sa se teama de puterile tale, si s-a decis sa-si asigure un avantaj asupra ta." Xanek strangea din dinti de nervi. Stie ca noul oponent nu este unul oarecare, si nu putea risca un atac.
???: "Acum daca ma vei scuza!" zise nou venitul scurt...
Xanek: "Stai...!!!" insa acesta disparu. Demoul privea in gol, inspre locul in care fusese acesta. Picioarele ii tremurau; la fel si mainile. Dintr-odata se auzi vocea gafainda a lui Talon...
Talon: "m-maestrul Ashram se va dovedi un adversar pe masura ta, nu-l subestima sau..." insa nu termina ce avu de zis ca capul ii si zbura, aterizand ceva mai departe in nisip. Corpul ii se prabusi la pamant intr-o balta de sange.
Xanek: "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!" zbiera acesta, iar strigatul de furie fu auzit pana in locul unde erau ceilalti 3 eroi...

[andemon]

ken ciuli urechile si zise: "wow...cred k aud in strigat de furie..."
kara il privi mirata: "un ce...?". "eh...treaba de baieti." ken lua o pozitie eroica demna: "catre ei!" kara pasi usor pana ajunse langa el: "ai terminat sa te dai mare...?" ken se posomori si incepu sa alerge. "apropo, doamna...ai face bine sa te faci nevazuta o vreme...nu cred k Xan vrea sa iti vada fata...ma rog, nu atasata de cap cel putin..." valsh dadu din umeri indiferenta si disparu in spatele lor.
cei doi ajunsera la dunele de nisip unde xan statea langa doua trupuri. cel sfasiat al lui talon si cel ranit al lui zexius. ken si kara isi dadura seama k avusese loc o lupta, insa nu puteau crede ce s-a intamplat. kara se apropie de ei..."ce...ce s-a...?" ken ii puse mana pe umar si o opri. xan nici nu ridica privirea. furia si disperarea pareau sa il copleseasca. ken se apropie, si il privi pe zexius..."se pare k mushii tai nu sunt doar de forma...au blocat destul de bine atacul..." "zexius se stradui sa ii raspunda..."eh...a supravietui dupa ce am fost aruncat k o carpa nu e asa placut...dar nu ma auzi plangand....au!" "nu...te aud zbierand..." zise ken zambind. "nu...ala eram eu..." zise xan pe un ton grav. "il puteti ajuta?" "incercam...kay, vino un pic." fata se apropie.
xan o privi si fu uimit de cat de mult se schimbase elfa. "esti sigur k o fata moarta il poate ajuta...." kara ii trase imediat o palma electrificata. "nu am venit pana aici sa suport asta de la tine...taci, stai in spate si lasa-ne sa incercam..." xanek era si mai furios, dar se controla...ken si kara se lasara pe vine langa zex. "uite cum facem...eu il tin, sa nu se miste sa agraveze rana, iar tu o cauterizezi cu o mica vraja de foc...." "bun...zexius, iarta-ma, dar stii tu..." demonul tusi..."e greu sa crezi k o flacara pe o rana deschisa face bine...dar stiu k asa e...o sa indur...dati-i drumul!" "stati!" xanek se apropie..."zexius e puternic, baiatul nu il va putea tine...fa-mi loc"
astfel, cu cei doi tintuindu-l si cu kara inchizand rana, zexius indura fara a scoate un sunet...insa dupa ce fu gata, lesina de durere. "phew....nu a fost usor.." zise ken. "nu te plange...macar nu tu erai cel ce putea sa il ucida dak gresea" adauga kara. xan le puse mana pe umar si cei doi inghetara....se asteptau sa fie facuti felii de furia demonului. "mersi...." apoi el pasi mai departe....cei doi rasuflara usurati.
ken intervenii: "sa ne odihnim aici...eu ma voi duce sa chem ajutoare sa il ia pe zex...nu poate ramane aici..." Xan il intrerupse: "nu..eu ma voi duce...." "nici vorba! tu esti singurul in kre am incredere sa o apere pe kay...plus k esti obosit...si mult mai ranit k mine. o sa aduc ajutoare, ne refacem si pornim la drum dupa...nu o sa o lasam pe angel balta!" "sunt prea obosit sa ma cert acum...faci cum vrei...doar sa nu intarzii..." ken zambii si porni la goana in directia Palatului Etern.
in scurt timp se intoarse cu doi ingeri gafaind, dupa ce il urmasera pe baiat....acestia il luara pe zexius, insa nu indraznira sa spuna nimic, din teama de Xanek.. acesta paru usurat vazandu-si prietenul in siguranta...insa acum alte probleme se prevedeau la orizont.

[Yazoo]

"O fata fugea singura printr-o padure deasa si intunecata. Aceasta impingea disperata crengile la o parte din calea ei, grabind pasul; fara sa se uite inapoi, ea fugea cat o tineau picioarele. Rochia lunga si dantelata, acum rupta pealocuri, suvitele elegante din par rosu ca focul, colierul de aur si pietre pretioase, toate acestea ii indicau satura nobila. Nu parea sa aibe mai mult de 10 ani. Rasufla din greu, abia ca nu mai avea aer, insa nu se oprea din fuga. Dintr-odata, se impiedica intr-o piatra si cazu la pamant lovindu-si genuchiul. Lacrimile ii dadura in ochi in timp ce incerca sa se ridice speriata. "Tata!" suspina aceasta cand cazu inapoi pe pamant. "Nu mai pot sa fug...tati unde esti?" Insa tacu dintr-odata, cand tufisurile din jurul ei incepura sa se miste. Aceasta isi puse mainile la gura, incercand sa-si ascunda respiratia grea. Zgomotele deveneau din ce in ce mai tari pana cand unul din tufisuri se dadu la o parte. Inima fetei aproape ca statu in loc in momentul acela; aceasta inchise ochii, si-si puse mainile in cap si se ghemuii parca asteptandu-se la ce e mai rau. "Aici erati maiestatea voastra? Mi-am facut griji ca poate ati patit ceva!" se auzi o voce calda. Fata sari ca arsa la auzirea ei, recunoscand-o. "DAVIOOON!!!" zbiera ea sarind la gatul noului venit; lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji. "Gata, gata, linistestete, va fi bine acum!" spuse usor acesta mangaind-o incet pe cap. Noul venit erau un tanar elf, imbracat in armura usoara. Arcul era asezat pe pamant iar tolba plina de sageti langa el. Ceva mai in spate, doua creaturi micute, avand aspectul unor iepuri erau legate de urechi, pregatite pentru transport. Davion o astepta rabdator pe micuta sa se linisteasca. Dintr-odata acesata amuti. "Ce s-a intamplat?" se mira el. Fata se uita speriata in spate; nimic. Respira usurata si-si sterse lacrimile de la ochi. "Te-ai intalnit cu vreoun animal salbatic?" intreba el. "Nu! NU era animal. Nu am mai vazut ceva asemanator pana acum. Era urat, cu coarne si...si simteam o rautate emanand din el M-a observat insa am fugit cat am putut..!" zise tanara cu voce tremuranda. "POFTIM!?!" sari elful. In acel moment, urechile lui sensibile auzira ceva in spatele lui, intoarse capul, la fix pentru a evita cat de cat lama ascutita ce aparu parca de nicaieri. Sabia il lovi, taindu-l peste ochiul stang. Davion cazu pe spate la pamant plin de sange pe fata, tinand-o pe fata strans la piept. "D-DAVION...DAVION!" striga aceasta speriata! "Esti bine, Davion, raspunde..." insa impietri cand langa ea se orpi o silueta intunecata. Iarba si restul plantelor se uscara instant imprejur. Fata intoarse tremurand capul..."


Eroi inaintau incet; Xanek il tinea pe umar pe prietenul sau, care inca lupta cu durerea de la rana. Ken si Kara mergeau in spatele lor, insa nu scoteau nici un cuvant. Dintr-odata, Ken grabi pasul si spuse...
Ken: "xan batrane esti bine? ..." insa nu termina de zis ca fu tras pe guler inapoi de Kara.
Kara: "Cum poti sa intrebi asa ceva??? Normal ca nu e bine!!! Maimutoi insensibil!!" ii spoti aceasta.
Ken: "Si atunci ce propui sa fac...sa stau cu mainile in buzunar si sa astept sa-si revina?" spoti acesta la randul lui.
Kara: "N-nu stiu!" intoarse elfa capul. "Nu l-am vazut niciodata asa..."
Ken: "E clar ca Nekron a rapit-o pe Angel, dar oare ce-o avea planuit cu ea?"
Kara: "Nu stiu, dar daca ii atinge chiar si un fir de par, o sa trebuiasca sa se fereasca de mine mai mult decat de Xanek sau oricine altcineva!" stranse aceasta pumnii. Ken zambi in interiorul lui, insa tacu. Fu din nou liniste.

Zexius: "S-sunt atat de slab...daca, daca as fi fost mai atent, mai puternic, Angel nu ar acum..." lasa acesta capul in jos. Xanek tacu, cum se si astepta Zexius, insa dupa un timp raspunse.
Xanek: "Nu fa asta mai greu decat e deja! Tine minte ca esti singurul caruia i-as incredinta siguranta ei. De data asta, inamicul ne-a luat pe toti prin surprindere...acest lucru nu se va mai intampla...nicodata!!!" Zexius vru sa mai zica ceva, insa lasa capul plecat. "Iar cand ii vom gasi, ma vei ajuta s-o salvez prietene!" Ochii demonului se luminara...

[sungoddess]

Mult timp Xan nu scosese nicio vorba.Mergea cu privirea inainte,insa ochii lui erau plini de ura dar si de disperare.Gandul ii era prea departe .Unde o fi Angel?Ce o fi patit?Care era planul lor?sute de intrebari fara raspuns parca explodau in capul demonului.
Kara si ken il priveau mai din urma cu regret.
-Sper ca e bine...,zise Ken vazand fata lui Xan.
-Femeia pe care o iubeste tocmai a fost rapita,prietenul lui a fost injunghiat...ooodaaa....sigur se simte super extra,se irita Kara.
Ken inghiti in sec.
-Si nu putem sa facem nimic sa-l binedispunem?intreba el frecandu-se in cap.
-Deci....unde mergem?intreba Kara tare.Xan se opri o clipa dar nu stia ce sa spuna.Ramase fara urme.Amuleta de la gatul lui Angel nu emana nimic,ceea ce insemna ca...fie e in alta dimensiune...fie...Xan stranse pumnul nervos.
Kara il privi cu coada ochiului si pufni dupa care se apropie de demon cu o siguranta extrem de mare in miscarile ei.
-Xan in impas...un moment foarte dramatic...dar iti sugerez sa spui mai repede ce crezi,pentru ca Angel poate fi in mare pericol...si nu vreau sa o vad nici macar cu o lacrima in ochi,zise ea serioasa.
-Nici eu,zise el scurt,dar nu stiu unde am putea merge....
Valsharess care statuse prea mult in umbra reaparu,mai iritata ca oricand.
Xanek probabil fusese cel mai uimit dintre toti s-o revada.
-Nu ai plecat?intreba el intorcandu-i spatele.
-Drumul meu este in Dar'Kunor,si al vostru de asemenea...tinta este nekron...nu pot sa cred ca esti in stare sa deviezi de la drum pentru a cauta pe fata aia care...Xanek o pocni inainte sa apuce sa mai zica ceva.Ura de pe chip nu semana cu nimic din ce mai vazusera ken sau kara pana atunci.Valsh ramase nitel perplexa.
-Acea fata...este singurul motiv adevarat pentru care mai traiesc...daca ea pateste ceva...nu imi mai pasa de nimic.
ken si Kara ramasera cu gura cascata...apoi Kara dadu o scatoalca semi-demonului.
-Hei..da io c am facut?intreaba el uimit.
-Nu stiu..imi veni asa sa dau...zise ea privind in partea opusa.
-Ashram zici?schimba putin subiectul Valsharess.Maestru?Oare...
Xanek paru ca se lumineaza putin la fata.
-Ce?Ai auzit de el?intreba Xanek repede.
-Un vrajitor,care am auzit ca se pricepe nu numai la vraji...,spuse cu subinteles Valsh.
-Unde?intreba scurt Xan.Valsharess tacu o clipa...Xan striga Unde???
-Ultima data a fost vazut in salasurile strafunde ale Iadului,dar...asta a fost acum mult timp...
-In Iad?repeta Kara.
-Am auzit ca acolo carnea este foarte bine fripta!glumi Ken.
-Atunci acolo mergem!zise Xan.Iar tu,zise el intorcandu-se spre Valsharess,ne vei teleporta.Valsh facu ochii mari.Evident ideea nu-i suradea.
-Kron vrea sa atace Centrul...iar eu nu-i voi permite,n-am niciun interes s-o salvez pe iubita ta.Xan o lua de gat.
-Nu fusese o rugaminte...fusese UN ORDIN!Caci de mine nu mai scapi daca nu ne vei duce acolo.
-Si nici de mine,zise Kara punand o mana  pe mijloc.


-Chiar in gura leului!zise o voce in intuneric,urmarind-o pe Angel inconstienta ,prinsa in spatele barelor de energie intunecata.

[Yazoo]

"Ochii fetei i se facura mari de groaza; se dadu inapoi tremurand, tarandu-se pe pamant. In fata ei, o creatura aproape scheletica, se uita la cei doi cu ochii galbeni si malefici, ranjind cu dintii ascutiti lingandu-se pe buze Era inbracat cu o armura neagra ce-i acoperea mainile si picioarele...improscata cu sange. In mana tinea o sabie lunga pe care o legana usor; stropi de sange picurau incet de pe lama. Acesta intoarse privirea spre fata ce tremura de graza ceva mai departe; infipse sabia in pamant, si se apleca, mangaindu-si barba rara ce izvora din fata lui ce aducea mult a craniu. Fata se dadu un pic mai in spate; lacrimile ii dadura din nou, se ghemui ascunzandu-si capul. "Deci tu esti fata maretului rege Legna?" spuse dintr-odata bestia. Fata tresari la auzirea numelui. "Ai mirosul lui nenorocit in jurul tau!" continua acesta. "Nu-ti pot spune cat necaz mi-au provocat cei din neamult tau blestemat..." insa in momentul acela, creatura se dadu in spate cu o agilitate ce nu era de asteptat, evitand lovitura de pumnal a elfului ce paru ca-si revenise dupa atac. "TU! Ce treaba ai in padurile acestea demonule!" "Demon?" gandi fata; era prima oara cand auzi acea denumire. "Mhhahhahh!" rase acesta printre dinti, "Am auzit ca Maria sa este la vanatoare, asa ca m-am gandit sa ies si io un pic la vanatoare pe cont propriu!" "Prost ca intotdeauna, nu ma asteptam la altceva de la unul ca tine!" ranji elful; demonul se incrunta un pic. "Tocmai mi-ai dezvaluit ca esti singur, dupa ce te voi distruge..." "Gwahahaha" bufni demonul intr-un ras diabolic. De data asta, Davion fu cel iritat, insa nu avu mult timp de gandire, ca si fu prins de cap de bestie si ridicat in sus. "C-cum na-naiba...?" "Nu ma subestima culegator amarat de papadi ce esti; am calcat peste sute de cadavre pana acum, ce te face sa crezi ca tu ma vei putea 'distruge'?" De durere elful scapa pumnalul din mana in timp ce se zvarcolea in aer, incercand sa se elibereze. Insa demonul nu statu nici el mult pe ganduri, isi incorda bratul, lua avant si-l planta pe elf cu capul in pamant, tinandu-l acolo o vreme. Dintr-un colt mai indepartat, micuta privea ingrozita la cele ce se petreceau; ar fi tipat dupa ajutor, insa nu putea...ar fi luat-o la fuga, insa picioarele ii tremurau prea tare si n-o ascultau. Trupul elfului se prabusi pe pamant. "Creaturi patetice!" incuviinta demonul trecand pe langa trupul nemiscat al acestuia ridicandu-si sabia din pamant. "Acum unde ramasesem...." "Stapana...fugi..." se auzi insa o voce slaba din spate. Fata suspina la auzirea ei. "...te rog...fugi cat poti...il voi incetini....cauta-l pe tatal tau...." continua aceasta. "Ce vei face???" se intoarse demonul nervos, insa ramase uimit de ce vazu. Trupul elfului era invaluit de flacari puternice ce mistuiau imprejurimile. "Hooo!!" ranji demonul, "se pare ca acum va deveni ceva mai interesant!". "...t-te rog...grabestete..." zise Davion cu ultimile puteri. Fata dadu din cap ca nu, insa nu putea scoate nici o vorba; lacrimile ii curgeau siroi; dadea din cap repetat ca nu vrea sa plece. Elful stranse din dinti. Dintrodata, unghile ii devenira gheare, dintii colti ascutiti, pielea ii se intari luand forma unor solzi gigantici, iar din spate ii se inaltau spre cer doua aripi gigantice. Acesta exploda intr-o bila de foc ce-l orbi pe demon. Pasi apoi in forma lui adevarata, ceea de dragon. "Imi pare rau stapana...insa...sa sti ca a fost o onoare sa va slujesc familia!" spuse acesta cu o voce groasa, insa totusi calda. Fata se ridica in picioare si vru sa mearga la el, insa dragonul scutura puternic din aripi, iar vantul puternic o impinse inapoi, mai mult, aproape ca o lua pe sus si o arunca in departare. Fata cazu intr-un tufis la ceva departare ce unde era Davion; vru sa se intoarca insa vocea lui ii rasuna in cap. Isi puse mainile la ochi, apoi o lua la fuga in cealalta directie plangand. Fugea din nou cat putea de tare, insa un strigat de durere ii penetra inima; recunoscu ragnetul, insa nu se orpi. Abia ca mai vedea de lacrimi pe unde merge, iar dintr-odata, iesind dintr-un tufis, dadu peste ceva, se impiedica si cazu la pamant rostogolindu-se un pic. "Hei! Ai grija pe unde mergi copilo!" se auzi o voce. Fata se ridica tremurand de durere, si intoarse incet capul in aceea directie. "Hei hei, nu plange, hei nu plange, nu am vrut sa zic asta! Esti bine?" se auzi din nou. Fata isi sterse incet lacrimile din ochi sa poata vedea mai bine. In fata ei statea un baiat, cam de aceeasi varsta cu ea; parul lui era lung de un rosu deschis, iar ochi galbeni ii straluceau. Era imbracat intr-o bluza larga cu maneci lungi si pantaloni rupti de panza. Langa el, zacea un mistret urias pe jumatate mancat..."


Valsharess: "Ignoranti, cu totii!" bufni aceasta. "Fie, cum vreti voi, insa sa nu plangeti de consecinte pe urma!" Aceasta pasi in mijlocul lor si inchise ochii. "Dati-mi o secunda, Iadul e vast, imi va lua ceva sa...." insa tresari dintr-odata.
Xanek: "Ce-i? Ce s-a intamplat? Ai gasit locul?" sari acesta.
Valsharess: "Da! Uniti-va mainile si plecam." Acestia facura cum li se spuse, si in momentul urmator disparura toti intr-un nor negru de fum.

[andemon]

"bla...si de ce ma tin eu de mana cu ea...bleah!" valsh se uita cu ura la baiat...."ah...tocmai ma gandeam ce piele fina ai...hehe..." sfera de lumina invocata de demonita ii invalui pe toti patru eroii. ken simti iar aceeasi senzatia de dizlocare si vartej k atunci knd plecase intr-un suflet sa o salveze pe kara. nu ii placea deloc...ba chiar ii dadea greata. dupa ce vraja fu gata si ei ajunsesera in noua locatie, ken goni in spatele unor pietre si voma, nemaiputandu-se abtine. "la naiba...si nici nu mancasem.." el tusi si incerca sa isi vina in fire. "ia stai asa....pietre incinse...pucioasa...ori sunt acasa la mama, ori in iad..." kara veni si il trase inapoi langa ceilalti. "da...as recunoaste apucatura asta de oriunde..."gandi ken vesel si zambi. " ma mir k poti zambi pana si aici...kiar nimic nu te intristeaza?" ken o privi si ii dadu replica: "ar fi un lucru sau doua...dar incerc sa le evit..."
cei cinci se stransera in jur. zexius era insa diferit acum. rana i se inchisese si forta ii revenise. "normal" intervenii xanek "aici e locul nostru...magia raiului e ineficienta, dar kiar si numai aerul de aici ne reface." zexius stranse pumnul drept si zambi. "da...locul asta are si avantaje." valsharess pasi inainte, tot mai iritata. "suntem aici...si dak fiul meu nu mai are ordine, imi voi vedea de drum...ken, kara veniti!" cei doi sovaira..."am zis veniti! avem mult de mers si un inamic puternic de infrant...nu va voi lasa sa va pierdeti timpul cu ceea ce e evident o capcana!" kara facu primul pas, vrand sa obiecteze, insa ken o prinse de brat. dadu din cap in semn de negare si inainta spre femeie. "si eu si ea iti suntem datori...insa dak tu vrei k eu sa imi parasesc prietenii la nevoie k sa iti fiu in subordine, ma poti ucide kiar aici si acum." ken intinse mainile in lateral. valsh il privi cu dispret, dar ramase nemiscata. "nu iti arunca viata pentru altii...vei vedea nu merita..." spuse ea cu amaraciune in glas. apoi ii intoarse spatele. ken rasufla usurat. "nu imi arunc viata, stapana...o dau la schimb...pariez pe existenta mea k il voi ajuta pe xan sa o aduca inapoi pe angel...si stiu k tu poti intelege asta!" valsh nu se intoarse, pufin, pocni din degete..."nu muri prea devreme...mai am planuri cu tine..si mai ales cu ea..." apoi disparu instantaneu.
ken incepu imediat sa sara de bucurie "baba a plecat! baba a plecat! pfiu...imi statea k un ghimpe in fund...." kara era si ea usurata. o lupta aici ar fi atras atentie, si i-ar fi si slabit. "intr-o zi stilul tau totul sau nimic te va costa..." ken se intoarse spre ea si zise zambind "da..ei atunci sper sa fii prin zona sa ma ajuti cu plata....". kara zambi si ii puse mana pe umar lui ken...se apropie incet de fata lui si ii sopti..."ai vrea tu...nevolnicule..."
xanek era acum cu gandul in alta parte. incerca sa recunoasca lumea aceasta....dar mereu ii parea k lipseste ceva. si stia si ce..de fapt tocmai de aceea si venise pana aici. zexius veni din spate. "lord xanek...am face bine sa pornim. nu suntem suflete, dar cei de aici vor ataca in curand. totul in iad e hrana pentru altceva..." "stiu...sa mergem." xan si ceilalti pornira, coborand colina pe kre statusera pana acum. in fata lor se intindea Marea Campie..."Hells Half Acre" cum era numita. "deci e numai jumate de acru..mie mi se pare mai mult" zise ken confuz. "numele e ironic..." zise xanek pe un ton nostalgic..."vrea sa spuna k dak pasesti aici esti deja pe jumatate mort..." ken incepu sa rada...apoi sari inainte si incepu sa alerge in fata tuturor. "pai se insala! sunt mort pe de-a intregul!" "nebunule! nu te poti..." kara in intrerupse pe xan, sarind si ea inainte. "eh hai...cum sa nu poti?"
cei doi stateau in mijlocul campului, iar din toate partile, demoni hidosi navaleau cu ura in ochi si otel in maini. ken zambi...astepta k demonii sa se apropie..apoi lovi pamantul cu puterem aruncandu-i pe cativa in aer. "sunt ai tai!" kara ridica mainile ce luceau a albastru intens...in urmatorul moment demonii fura redusi la cenusa de fulgerul fetei. ken lovea acum in stanga si in dreapta, apuca un demon,  il arunca in ceilalti, sari peste urmatorii, si ii lovi cu picioarele sarind de la unul la altul. kara statea nemiscata...demonii se apropiara, insa fura paralizati instantaneu. kara apoi isi concentra energia electrica in maini si crea doua lame albastre lucind. se rasuci cu repeziciune si ii despica pe demonii de langa ea. apoi privi spre xanek si striga..."haide! atfel pierzi festinul...." apoi ea se avanta spre urmatorul grup.
xanek zambi..."mda...se pare k o data ajunsa in iar...toata lumea se crede demon...sa va arat cum se face..." el se teleporta in mijlocul hoardei....acestia parca stateau pe loc fata de viteza lui xan. acesta isi invoca coasa in mana dreapta, o rasuci si ii arunca la o parte pe cei din stanga...se teleporta iar pt a evita navala din stanga, si apoi ii taie si pe acestia. insa gloata parea fara numar...xanek zambi si facu coasa lui sa dispara. timpul statu in loc...apoi toti demonii pe o raza mare fura acoperiti instantaneu de taieturi si cazura imediat...kara si ken ramasera umiti...xanek, lordul demon, revenise in iad.