Cunoasterea intunericului

[black_kat_angel]

Fain, fain! Chiar imi place. Nice nice but I want more, more, more. (nu te ingrijora eu nu critic nimic si nu am sa critic niciodata  )

[sungoddess]

Fain, fain! Chiar imi place. Nice nice but I want more, more, more. (nu te ingrijora eu nu critic nimic si nu am sa critic niciodata  )

asta inseamna ca fie n-ai nicio parere,fie ti-e frica sa-ti admiti parerea ori nu te intereseaza asa mult povestea si o citesti de dragu de a fi citita...orice om are o parere..si cand vine vb mai ales de opere literare..critica este la ordinea zilei..asa k nu am gresit cu absolut nimik..   revenind la poveste..un singur lucru mi s-a parut cam tras de par...solutia gasita de nicolai la aceasta problema cu parul si ochii...mai exact fraza asta..   ''Parul nu va fi o problema si desi arata bizar, nu cred ca voi fi intrebat de ce port ochelari de soare noaptea.”   ....hai..ca cu paru o mai dregem cum o mai dregem..or zice oamenii.. ''s-o fi vopsit si el''...da cu ochelari de soare noaptea ma indoiesc ca nu bate la ochi...mai ales ca nu e nici orb.. ..mi s-a parut un pic cam nerealista abordarea..in rest nimic de adaugat...faza cu agnes sarind pe bietu baiat a fost amuzanta...mi-e cam mila de ea..

[black_kat_angel]

Nu imi place sa critic pentru ca nu-mi place sa fiu criticata si un proverb zice ,,ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Dar oricum voi care ii corectati greselile este foarte bine pentru ca din greseli invata omul. Prin urmare eu sunt neutra    si nu vreau sa supar pe nimeni.

[Crow]

33
In seara urmatoare Agnes era inca suparata in urma banchetului si a faptului ca era singura. Oricat de mult incerca sa o consoleze, Leesha nu avea cum sa inteleaga cum se simtea. Poate ca si ea fusese rupta de lumea pe care o stia cel mai bine, dar macar ea il avea pe Nicolai. Asa ramase cateva seri bune la rand.
In fiecare noapte, Agnes pleca sa vaneze in apropiere in timp ce Nicolai mergea sa patruleze zona dupa ce ii dadea Leeshei sa manance. Dupa ce se intoarcea Agnes, si se incuia in camera ei, Nicolai pleca din nou ca manance si el. Vampirita ramase singura in cladirea care parea iarasi goala ca in primele zile cand ajunse acolo.
Aproape ca vroia ca Ophelia sa o atace din nou. Era asa de plictisita ca nu mai iesea nici ea din camera ei. Intr-o seara, dupa ce pleca Nicolai, se intinse inapoi pe pat si era sa adoarma cand auzi pe cineva prin casa. Agnes era in camera ei si era prea devreme ca Nicolai sa se fi intors.
‘Ophelia?’ se intreba Leesha in timp ce iesi in graba din camera.
Poate ca vroia sa se intample ceva, dar nu cand era singura. Fugi pana la camera lui Agnes doar ca sa gaseasca usa intredeschisa. Dadu buzna inauntru, dar Agnes era intinsa pe pat adormita. Leesha rasufla usurata si se apropie de pat.
“Trezirea,” ii zise si o zgaltai de umar.
Cand Agnes nu reactiona in nici un fel o apuca de ambii umeri si incepu sa o scuture, dar degeaba. Pana la urma ii dadu si o palma, dar Agnes nu o baga in seama si continua sa doarma de parca era in transa.
‘Nu-i a buna…’
O lasa pe Agnes in camera ei si incepu sa cerceteze caminul. Lua fiecare camera la rand, tinand urechiile ciulite. Poate ca auzul ei nu era la fel de bun ca al unui varcolac, dar macar putea sa auda daca cineva se apropie. Dar tot ce putea sa apuce erau cativa pasi foarte repezi care se auzeau fie din fata ei fie din spatele ei. Cineva se juca cu ea si nu putea fi decat Ophelia.
“Stiu ca esti acolo!” striga Leesha cand nu mai putea sa rabde si ajunse in holul de la ultimul etaj.
“Tanara, dar nu foarte,” zise o voce de barbat, dar nu era Nicolai.
“Cine esti?”
“Nu ai prefera sa stii ce sunt?” intreba vocea care parea sa rasune in intregul hol, dar fara a avea o sursa clara.
“De fapt vreau sa le stiu pe amandoua,” zise ea incercand sa ramana calma, chiar daca acea prezenta noua o ingrijora.
Cateva minute bune vocea tacu si Leesha fu fortata sa stea in semi-intuneric si sa astepte. Cine putea sa fie acel barbat? Nicolai o asigurase ca erau singurii vampiri din zona, iar Ophelia nu ar fi riscat sa muste pe altcineva… sau riscase? Oricine era, avea sa complice situatia deja complicata dintre cei doi frati.
“Sa zicem ca sunt o cunostinta,” zise intr-un sfarsit vocea.
“A cui?”
“Curioasa mai esti,” spuse vocea amuzata.
“Ce sa fac? Ma plictisesc aici,” glumi Leesha incercand sa mentina o atmosfera destinsa.
“A celor doi, bineinteles,” zise vocea, dar de data asta putea sa o localizeze si cand se intoarse spre geamul de la capatul holului vazu conturul unui barbat.
Desi era intuneric, putea sa vada clar persoana cu care vorbise. Era un barbat ceva mai in varsta decat Nicolai, cel putin dupa infatisare. Avea par lung ce ii acoperea umerii de aceeasi culoare argintie. Ochii sai aveau aceeasi stralucire sangerie ca si ai ei in acel moment si putea sa vada un zambet ce ii descoperea caninii lungi. Singurul aspect ce il deosebea de Nicolai, in afara de lungimea parului, erau urechile putin ascutite la varf.
“Credeam ca nu mai sunt altii in zona,” zise Leesha nervoasa, nestiind cum sa reactioneze.
“Si nici nu au mai fost de cateva secole de cand am plecat si l-am lasat pe Nicolai singur.”
“Atunci prima mea intrebare este urmatoarea,” zise Nicolai din spatele Leeshei, facand-o sa tresara. “De ce te-ai intors, Lucienne?”

[black_kat_angel]

Fain Fain!!!! Abia astept continuarea.  I`m curious Gambatte Kudasai. 

[sungoddess]

da-da-da-dum! ...a second bad nicolai appears..e frati-su? sau o fi cumva  alta ruda...sau..... UUh..is he french or smth..??..pam-pam!...

[sakura]

nah ... cred ca e ala de l-a transformat ... ca a zis la un moment dat ceva de cel care il transformase ... dar fugitiv ... hm now things seem to get even more interesting ...

[Crow]

34
Leesha incerca sa stea cat mai nemiscata, sa nu arate cat de speriata era. Dupa cum spusese Agnes mai demult, nu putea sa stie cum aveau sa se comporte alti vampiri cu ea. Din cat isi putea da seama, acel Lucienne era cel putin la fel de puternic ca si Nicolai care nu parea sa fie bucuros sa il vada.
„Am nevoie de un motiv anume sa vizitez un vechi prieten?”
„Nu tin minte sa fi fost vreodata prieteni,” zise Nicolai si Leesha putea sa auda cum pulsul lui crestea, desi incerca sa il controleze.
„Chiar trebuie sa fi asa serios?” intreba noul venit si incepu sa paseasca spre ei. „Imi placeai mai mult cand erai om, erai mult mai distractiv.”
„In schimb tu intotdeauna ai abuzat de darul lui Isabella. Niciodata nu ai putut urma regulile decat daca el te forta.”
„Cand o spui tu, pare mult mai rau decat era,” zise Lucienne zambind.
„Te intreb din nou, de ce te-ai intors?” il intreba Nicolai si se incrunta.
„Ma plictisisem... si lucrurile au fost intotdeauna atat de distractive aici. Spune-mi, ce mai face scumpa Ophelia? Daca ar fi sa ma iau dupa tanara cu parul blond... iar a scapat de sub control.”
„Nu te priveste pe tine ce fac eu si cu atat mai putin ce face Ophelia,” raspunse Nicolai, pulsul crescandu-i din ce in ce mai mult.
„Ostil ca intotdeauna,” zise Lucienne dezamagit si trecu pe langa Leesha de parca nici nu era acolo. „Ma voi duce in camera mea.”
Chiar cand sa treaca de Nicolai acesta il apuca de bratul stang si il opri. Cei doi se privira fix in ochi cateva clipe dupa care Nicolai vorbi: „Tine minte, cat esti... oaspete aici, vei urma regulile Isabellei.”
„Cum vrei,” spuse Lucienne zambind si Nicolai ii dadu drumu.
Il privi pana cand disparu pe jos in scari si apoi se rezema de perete. Arata obosit sau ingrijorat. Isi inchise ochii si cateva minute statu asa nemiscat. Leesha nu stia ce sa mai creada. Era clar ca nu il placea pe acel vampir, dar de ce? Si ce insemna asta pentru ea si Agnes.
„Dute si trezeste-o pe Agnes,” zise intr-un sfarsit Nicolai, fara sa-si deschida ochii. „Apoi voi doua va veti muta in o camera langa a mea si sa nu va apropiati de el sub nici o forma.”
„E periculos?”
„E imprevizibil, asa a fost intotdeauna.”
„De cand va cunoasteti? Cum de stie de Ophelia?” intreba si mearsa langa el.
„Lucienne le Rouge, a venit o data cu cea care m-a muscat. El si Isabella au stat o vreme aici cu mine, dar au plecat curand dupa ce am inchis-o pe Ophelia.”
„Si cine e Isabella?”
Nicolai nu raspunse imediat, de parca ii era greu sa vorbeasca despre ea. Dupa vreo doua minute isi deschise ochii, dar nu se uita la ea. „Isabella Nicoletti... ea ne-a muscat pe amandoi. Mi-a fost mentora, m-a invatat tot ce era de stiut despre vampiri si mi-a aratat un nou mod de a trai, chiar daca murisem. Mi-a aratat cum sa apreciez viata.”
Felul in care vorbea despre ea ii dadu de inteles ca a tinut mult la ea, mai mult decat la o simpla prietena. Dar cum niciodata nu putea sa ghiceasca ce gandea sau ce simtea, prefera sa nu incerce sa ghiceasca ce relatie avusesera cei doi. Se decise sa il lase in pace, isi dadea seama ca prezenta lui Lucienne il ingrijora, dar era ceva ce o ingrijora pe ea.
„E mai puternic decat tine?” il intreba dupa ce facuse ceva pasi spre scari.
„Nu pot fi sigur. Cand au venit, parul lui era mai deschis ca al tau acum. Dar nu putea sa fi fost muscat de mai mult de cativa ani... cel putin asa sper.”
„Crezi ca le-ar rani pe Agnes sau Ophelia?”
„Daca o va face... vom afla care dintre noi este mai puternic,” ii raspunse si se incrunta.

[black_kat_angel]

Ohh! Devine din ce in ce mai interesant.  Tine-o tot asa!  Abia astept continuarea!

[Crow]

35
Dupa ce o trezi pe Agnes, cele doua se mutasera imediat. Prietena ei ii punea tot felul de intrebari, dar Leesha o facu sa astepte pana cand erau in siguranta in cealalta camera. Doar atunci ii explica despre Lucienne si Isabella si posibilul pericol. Dupa cum era de asteptat, Agnes era mai speriata de el decat ea. Periculos sau nu, era vampir si era cel mai probabil sa o atace pe ea prima.
“Nu cred ca ar indrazni, nu cat Nicolai e prin preajma,” incerca vampirita sa o consoleze.
“Da, ca voi vampirii sunteti asa de usor de inteles…”
“Cum adica ‘noi vampirii’?” intreba Leesha putin ofensata de cum facuse referire la ea.
“Vampiri peste tot… buni, rai… si eu la mijloc! Eu ce pot face singura?”
“Ma ai pe mine!” protesta vampirita simtind cum incepea sa se enerveze.
“Sigur… de parca nu ai sari imediat sa iti aperi iubitul daca Lucienne asta ar incepe sa ne atace. Adica, eu sunt doar varcolac, nu-i asa, si eu nu…”
Era sa spuna ca ea nu conta, dar nu apuca pentru ca Leesha o plesni asa de tare ca era sa cada de pe pat. Cand se uita la ea prietena ei vazu ca ii curgeau lacrimi pe obraji si ii fu rusine pentru cum se comportase. Duse o mana la obrazul lovit si nu mai zise nimic si nici Leesha nu continua discutia, avea deja prea mult pe cap.
Se vedea cat de nervos il facea pe Nicolai noul vampir din casa in schimbarea drastica de comportament. O insotea pe Agnes cand mergea sa vaneze si insista ca Leesha sa mearga cu ei. Nu avea incredere in Lucienne si nici nu ascundea acest fapt. Cand ii aducea masa nu mai zicea nimic, doar ii dadea cana si iesea din camera.
Cea mai socanta schimbare era in dieta lui. Cand Agnes mergea sa vaneze, o insotea ca sa-si gaseasca si el de mancat. Leesha isi dadu seama ca nu mai risca sa fie plecat pana in oras pentru ca le-ar lasa pe ele singure. Stia ca mai devreme sau mai tarziu, sangele de animale avea sa ii dauneze si spera ca Lucienne avea sa plece inainte sa se intample asta.
De parca nu avea destule griji, noul venit parea sa fie foarte interesat de ea. In fiecare seara o privea cand cei trei mergeau in padure si putea sa jure ca iesea sa plimbe dupa ce ei se intorceau doar ca sa o vada prin fereastra de afara. Devenea din ce in ce mai nervoasa si singura persoana cu care putea vorbi isi reluase obiceiul de a ramane tacut.
“Deajuns!” se rasti la el intr-o seara cand ii aduse cana. “Noi doi trebuie sa vorbim, acum!” ii spuse si il apuca de brat, tragandu-l inapoi in camera lui.
“Leesha, am destule pe cap fara ca tu…”
“Sa nu te aud!” il intrerupse. “Pentru ca oricum nu vrei sa vorbesti prea mult, mai intai o sa asculti! Nu stiu ce trecut aveti voi patru si nu am nici timp, nici chef sa il aud acum. Vreau sa stiu ce ai de gand sa faci. E clar ca nu il vrei aici, asa ca de ce nu ii spui sa plece? Ti-e teama ca e prea puternic? Dar eu si Agnes nu te-am putea ajuta? De ce nu il dai afara?”
“E chiar simplu,” ii raspunse Lucienne de langa usa pe care nici nu auzise cand se deschise. “Din cauza ca nu vrea sa incalce pretioasele sale reguli.”
“Decat sa fiu ca tine si sa le incalc in fiecare zi,” zise Nicolai incruntandu-se, lucru ce se intampla din ce in ce mai des in ultima vreme.
“Uite, eu nu cunosc aceste ‘reguli’ asa ca nu am nici o restrictie sa-ti spun ca vreau sa pleci!” spuse Leesha uitandu-se fix la Lucienne pe o voce mai ferma ca niciodata.
“Din pacate nu poti sa ma obligi,” zise Lucienne amuzat. “Vezi tu, avem o regula ce spune ca doar vampirul gazda poate sa oblige pe altii sa plece. Si nu cred ca ai destula forta in tine sa ma arunci afara.”
“Asta s-o crezi tu!” se rasti la el.
Stia ca nu avea cum, dar spera ca avea sa il enerveze destul incat sa o atace. Atunci Nicolai sigur avea sa il forteze sa plece. Dar nici nu facu un pas cand Nicolai o prinse de brat si o trase inapoi.
“Lucienne, daca nu te superi, ne poti lasa singuri?”

[Crow]

36
Lucienne zambi, dar iesi din camera fara sa zica nimic. Cei doi statura nemiscati si ascultara pana cand pasii lui disparura si doar atunci ii dadu drumu Nicolai. Dar rolurile se schimbara cand Leesha il apuca de umar si il facu sa se intoarca sa se uite la ea.
“Vrei sa-mi spui si mie de ce nu il dai afara?”
“Nu l-ai auzit? Sunt anumite reguli care trebuie respectate, chiar daca el nu o face.”
“Ce reguli? Din ce inteleg, sunt doar niste capricii ale celei care v-a muscat. De ce le respecti atat de mult incat sa fi nevoit sa il suporti pe el?” il intreba, simtind cum devenea din ce in ce mai nervoasa.
“Nu ai intelege…” raspunse vampirul si merse langa fereastra.
Ba intelegea, mai bine decat ar fi dorit. Acum trei secole cand ea a aparut pentru prima data in viata lui, ceva trebuie sa se fi intamplat intre ei ca Nicolai sa ii urmeze asa zisele legi si acum. Nu ii venea sa creada ca trebuia sa concureze pentru sentimentele vampirului cu o femeie care nu mai aparuse de secole.
“Ai dreptate, nu inteleg pentru ca tu nu ma lasi!” se rasti la el si deschise usa, gata sa plece. “Dar vreau sa stiu, ce a insemnat ea pentru tine?”
Cand vampirul nu ii raspunse, iesi din camera trantind usa cu toata forta. Nu se duse inapoi in camera, era prea furioasa si se temea sa nu isi verse nervii pe Agnes. In schimb iesi afara ca sa se calmeze. Se plimba o jumatate de ora si nici nu observa cand se indeparta de camin. In alte circumstante s-ar fi temut sa nu dea peste Ophelia, dar cum nici caminul nu mai era lipsit de primejdii nu ii mai pasa.
“De ce suparata?” intreba vocea de femeie pe care nu o mai auzise demult.
“De parca nu l-ai mirosit.”
“Sa inteleg ca nici tu nu il placi pe Lucy,” zise Ophelia sarind din copacul in care se ascundea.
“Lucy?” repeta Leesha ridicand din spranceana.
“Asa ii ziceam mai demult, il irita al naibii de mult.”
“Va trebui sa tin minte asta,” zise vampirita zambind.
“Nimeni nu il place. Nu stiu cum il suporta Isabella,” zise Ophelia si se aseza langa un copac.
Zambetul de pe fata Leeshei disparu imediat. “Ai cunoscut-o?”
“Doar putin, nu prea o interesau varcolacii.”
Vru sa o intrebe ce fusesera intre ea si Nicolai, dar era o alta intrebare la care vroia raspuns. “De ce esti asa de… pasnica?”
Ophelia zambi si isi deschise gura sa raspunda, dar se opri dintr-o data si sari in picioare. Arata speriata si coltii incepura sa-i creasca in gura ce se alungea. La inceput nu intelegea ce o nelinistea si apoi il auzi, dar pana sa se intoarca, deja trecu pe langa ea si se opri la cativa metri de Ophelia.
“A trecut ceva vreme,” zise Lucienne zambind.
“Nu destul,” spuse Ophelia in timp ce fata ii era acoperita cu blana.
“Vad ca nu te-ai schimbat deloc.”
“Nici tu,” zise Ophelia, desi vocea ei suna mai mult ca un marait.
“Ar fi trebuit sa te elimin cu mult timp in urma,” zise vampirul si zambetul ii disparu.
“As vrea sa te vad incercand!” striga Ophelia, dar oricat de furioasa era, nu putea sa ascunda ca ii era teama.
Vampirul  era gata sa sara asupra ei, dar Leesha se puse repede intre cei doi, luandu-i pe amandoi prin surprindere. “Daca tin minte bine, nu tu esti ‘vampirul gazda’ de aici,” zise ea ferm.
Inainte sa apuce sa zica ceva Lucienne, Ophelia o lua la goana cat putu de repede. Cand incerca sa mearga dupa ea, Leesha reusi sa il prinda de brat inainte ca el sa se miste prea repede pentru a-l mai vedea. Vampirul se intoarse spre ea cu o privire plina de furie si ridica o mana la ea, dar dupa cateva clipe se calma si lasa mana pe langa corp.
“Ai noroc ca te protejeaza Nicolai,” ii zise si apoi se indrepta inapoi spre camin.

[jupy]

 

Genial!!! Abia astept continuarea!!!

[Butterfly]

Sooper!Abia astept continuarea da' sper ca o data cu venirea vacantei vor aparea mai multe capitole
Nu?

[sungoddess]

Pun pariu ca Ophelia si Leesha o sa devina nakama....

[sakura]

:) asta ar fi ceva ... o intorsatura interesanta ... who knows ... we wait and see ... but waiting is not my best trait