Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #165 on: January 03, 2009, 05:11:12 PM » |
|
43 Restul serii o petrecu impreuna cu Agnes. Si ei ii parea rau ca trebuia sa plece, dar gandindu-se ca avea sa stea cu altii ca ea ii punea un zambet larg pe buze. Au stat de vorba pana dimineata cand erau amandoua prea obosite sa mai stea. Punand capul pe perna, Leesha se intreba cum avea sa fie urmatoarea luna, doar ea cu Isabella. Ii placea de ea, era calma, prietenoasa si foarte rabdatoare sa il fi suportat pe Lucienne sute de ani. Dar ce o ingrijora cel mai mult era ce va pati Nicolai cand se avea sa se prezinte consiliului, mai ales cand ii dadu se inteles ca nu era prima ofensa. Abia dormi pe timpul zilei, avea prea multe lucruri pe cap ca sa se poata odihni bine. Cand se trezi era obosita, dar se schimba repede si mearsa repede sa il caute pe Nicolai. Desi soarele abia apusese, se teamea sa nu fi plecat deja. Il gasi in camera lui, facandu-si bagajul. Vampirul apuca doar sa se uite la cine intra inainte ca ea sa ii sare in brate si sa il sarute. “Vreau sa vin cu tine,” ii spuse, inima-i batand intr-un ritm alarmant. “Nu poti, nu inca. Crede-ma, as vrea sa vi, dar trebuie sa ma duc mai intai singur.” “Nu-i corect…” se planse Leesha si se aseza pe pat. “Stiu,” zise Nicolai si lua cana de pe birou. Se pregati sa se taie la incheietura, dar ezita. Lasa cana pe birou si mearsa langa ea, se taie mai adanc ca deobicei si intinse rana spre ea. Desi surprinsa nu il refuza. Ii apuca mana si se apleca spre incheietura din care deja curgea sange si incepu sa bea. Bau mult, intr-un fel vroia sa il slabeasca destul cat sa il faca sa mai stea o zi, dar cand ii dadu drumul arata la fel de sanatos ca niciodata. Nicolai linse rana si aceasta se inchise imediat apoi se aseza langa ea pe pat si puse o mana in jurul umerilor ei. “Nu o sa fiu plecat mult.” Cand Leesha nu zise nimic o stranse mai aproape si apoi ii intoarse fata spre el cu cealalta mana. “O sa fie bine. E mai mult o formalitate, ca sa nu creada lumea ca legile sunt ignorate pentru cei care au o stransa legatura cu membrii consiliului.” “Atunci de ce nu merge Isabela cu tine?” “Pentru ca nu vreau sa ramai singura. A vrut sa vina, dar am rugat-o sa stea cu tine. O sa ma simt mai bine stiind ca esti in siguranta.” Nu mai avea alte argumente ca sa il faca sa stea, desi incerca sa gaseasca. Nicolai continua cu bagajele sic and termina iesira amandoi si mearsara afara unde ceilalti ii asteptau. Ophelia era treaza si parea destul de calma, chiar fericita ca pleaca. Leesha si Agnes se imbratisara si aratau de parca nu aveau sa isi mai dea drumul. Si Nicolai se apropie de Ophelia si cateva minute se uitara unul la celalalt. “Ai grija,” zise el primul. “Si tu,” ii raspunse. Ophelia parea ca tremura si intr-o clipa ii sari in brate si il stranse cat putu de tare. Vampirul puse o mana pe spatele ei si cealalta pe capul ei. Cand ii dadu drumul, Dimitri o lua inainte, Ophelia il urma, dar Agnes parea ca s-a razgandit. “Dute, o sa vin sa te vad cat de repede pot,” zise Leesha, ochii umezi cu lacrimi care mai aveau putin si ii curgeau pe obraji. “Vezi ce faci fara mine,” ii spuse Agnes si dupa ce o mai imbratisa fugi sa ii prinda din urma pe ceilalti doi. Indata ce disparura, Isabella se indeparta putin ca sa ii lase singuri. “O sa vezi, timpul va trece mai repede decat crezi,” zise Nicolai incercand sa zambeasca. “Tu doar intoarcete intreg,” zise Leesha si o lacrima scapa printre gene. Se imbratisara din nou si dupa un sarut lung, Nicolai isi apuca geamantanul si se indrepta spre sosea. Leesha il privi pana ce disparu dupa orizont, fara sa observe ca Isabella statea in spatele ei. “Va fi bine,” zise femeia punand o mana pe umarul ei. “Sper. Dar pana se intoarce, vreau sa ma schimb.” “Eram aproape sigura ca vei vrea,” zise Isabella zambind. “O sa te ajut cum pot.”
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
sakura
Image is not important! so don't u STARE!
A N B U
Hunter-nin (A-rank mission)
Chakra: 137
Offline
Gender:
Posts: 1422
223.00 ryo
View Inventory
Send Money to sakura
|
|
« Reply #166 on: January 03, 2009, 06:53:07 PM » |
|
now u're talking ... imi place, dar se putea si mai bine sa vedem si continuarea
|
"Taina existentei umane nu sta in a trai, ci a sti pentru ce traiesti." Nicolae Iorga "yami ni madoi shi aware na kage yo... hito wo kizutsuke toshimetem tsumi ni obore shigyou no tamashii... ippen shin de miru?" - Enma Ai
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #167 on: January 05, 2009, 10:10:00 PM » |
|
44 Seara urmatoare se trezi mai tarziu decat deobicei, aproape de miezul noptii chiar. Isi deschise ochii si se simti obosita dintr-un motiv. Peste un minut, doua isi aminti ca era singura cu o straina in casa ce i-a fost adapost in ultimele luni. Bine, poate ca Isabella era prietenoasa, dar nu stia prea multe despre ea. Era batrana, membra a consiliului de vampiri si cea care il muscase pe Nicolai. Nu vru sa se ridice din pat, fara Nicolai si Agnes viata parea mult mai goala. Dar nu putea sa stea in pat toata ziua si sa-si planga de mila. Luase o decizie de a se schimba cat timp Nicolai era plecat si nimic nu avea sa o opreasca. Dupa ce se schimba iesi din camera si se plimba pe holuri. Uitase sa o intrebe pe Isabella unde dormea, dar cand trecu pe langa camera de langa a lui Nicolai, in care statusera ele cat timp era Lucienne… in viata, vazu lumina aprinsa inauntru. Batu la usa si intra. “Credeam ca vei dormi pana se intoarce,” glumi femeia, stand pe un scaun langa fereastra. “Am zis ca vreau sa ma schim si am de gand sa o fac,” zise Leesha pe un ton serios. “Nu vei avea nevoie de mult efort,” ii spuse Isabella si arata spre cana de pe masa de langa pat. “Dar te-as ruga sa te asezi pe pat si sa iti deschei primii doi nasturi de la camasa inainte de a o bea.” I se parea ciudat, dar ii urma instructinile. Isi descheie gulerul, apoi lua cana si se aseza. Incepu sa bea si dintr-o data o lovii. Isi aminti prima data cand bau sange de la Nicolai, era de parca gatul, gura si buzele ii luasera foc. Dar nu era dureros, dimpotriva nu se mai simtise asa bine demult. Intregul ei corp era plin de energie si fara sa-si dea seama, statea cu gana goala la buze. Dezamagita ca era goala o lasa sa cada pe podea si apoi se simti ametita, iar corpul ei se lupta cu el insusi. Pe de-o parte simtea cum toate simturile ei erau mai ascutite decat niciodata si totii muschii ei erau plini de vitalitate, pe de alta parte fiecare celula a corpului ei tipa de durere, iar capul se invartea atat de tare incat avea impresia ca cineva o invartea. Doua ore statu intinsa pe pat, nestiind unde era, de ce era acolo, abia mai tinea minte cine era. Incetul cu incetul isi aminti totul si isi dadu seama ca nu statea cu capul pe o perna ci pe poala Isabellei, a carei mana ii mangaia parul si se uita la ea cu o privire ingrijorata, care se schimba indata ce Leesha clipi. “Incepeam sa ma tem ca erai prea tanara,” zise femeia, tonul vocii ei denotand usurare. “Prea tanara?” “Deja ai aflat ca vampirii devin din ce in ce mai puternici cu trecerea timpului. Sangele celor mai batrani e atat de puternic incat e aproape otrava pentru vampirii tineri. Au fost cazuri in care corpurile lor au avut reactii adverse fata de acel sange, considerandu-l otrava si apoi au categorisit propriul sange ca otrava si au murit.” “Adica puteam sa mor?!” striga Leesha speriata, ridicandu-se in capul oaselor. “La tine era o sansa mai mica decat in alte cazuri,” raspunse Isabella calma. “Avand in vedere ca sangele lui Nicolai contine o parte din mine, era o sansa mica sa fie considerat otrava pentru ca deja este si in tine.” Ii lua cateva minute sa se calmeze. Nu in fiecare zi ii spunea cineva ca ar fi putut sa moara, dar apoi se certa ca nu isi daduse seama singura de asta. Stia bine ca vampirii sunt din ce in ce mai puternici cu fiecare an care trecea si tinea bine minte cum s-a simtit cand a gustat prima oara sangele lui Nicolai. Era logic ca sangele ei sa aiba un efect mai puternic. “Asa va fi de fiecare data?” “Nu, o sa te obisnuiesti pe parcurs ce sangele tau se va schimba.” “Asculta…” incepu fata, dar deodata se simti rusinata de faptul ca nu o zisese mai devreme. “Vreau sa-ti multumesc, pentru tot.” “Nu ai pentru ce,” zise Isabella zambind. “Nicolai imi e ca un fiu, iar tu ca o nepoata.” “Vorbind de Nicolai… cum era inainte de a-l musca?” o intreba, amintindu-si al doilea motiv pentru care era bucuroasa ca Isabella ramase cu ea. “Intr-un cuvant… salbatic.”
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #168 on: January 06, 2009, 11:14:04 PM » |
|
45 Salbatic? Nicolai? Era cam greu de crezut, chiar daca imi spusese el ca mai demult nu era cu nimic diferit de Lucienne. Povestea tanarului vampir care imi schimbase viata avea sa fie foarte interesanta. “Nicolai, ca om, trecuse prin multe. Dupa ce a plecat Ophelia, neavand alte responsabilitati, s-a intors la vechiul obicei de a trai viata cat mai nesabuit posibil. Mergea in cartierele cele mai rau gamate din oras, participa la curse de cai, provoca cate un barbat la duel in fiecare saptamana si femeile… cred ca toate de pe lume nu ar fi fost destul pentru el.” “Sigur vorbim de aceeasi persoana?” o intrebai glumind si am inceput amandoua sa radem. “Da, cu siguranta nu seamana cu cel pe care l-ai cunoscut tu. Dar asa era el pe atunci. Asa ne-am intalnit. Era o seara placuta, eu si Lucienne abia ajunseseram in oras si ne cautam cina cand am auzit o bataie. Eram in o alee si Lucienne, curios cum era pe atunci, a mers sa vada ce era. Nicolai se luase la bataie cu nu mai putin de patru barbati. Toti erau solizi, muncitori probabil, si deja ii sparsesera nu doar buza cat si nasul, dar nu se oprea. Prima data mi s-a parut comic, avand in vedere ca era beat, dar ma inselasem.” Zambetul de pe fata femeii disparu si isi cobora ochii. Ceva despre trecutul lor impreuna avea multa tristete, Leesha isi putea dea seama de atat din privirea pe care o avea. Era sigura ca un om in locul ei ar fi plans deja, dar nu un vampir, isi controlau emotiile prea bine, iar fata se intreba daca uneori nu o faceau prea bine. “Nu incerca sa isi traiasca viata, nu-i asa?” itreba fata, dandu-si seama ce ezitase sa spuna. “Nu, incerca sa ii puna capat. Fusese intotdeauna cel responsabil si dintr-o data nu trebuia sa aibe grija decat de propria persoana. Luand in considerare faptul ca pana atunci se punea in general pe locul doi sau chiar pe ultimul loc cand isi vedea de treaba ca stapan al casei, pentru el propria bunastare, chiar propria viata nu conta prea mult.” De aceea zisese Lucienne ca era amuzant in trecut, probabil se distrase sa il vada asa neajutorat, fara scop in viata, fara familie, de parca lumea lui disparuse. Si atunci aparuse ea, dar cum s-a schimbat asa de radical? A fost muscatura, transformarea in vampir, a trebuit sa moara ca sa isi dea seama ce nu mai traia? “Nu, chiar si ca vampir a fost aproape de necontrolat,” zise Isabella, avand aceeasi expresie suparata pe fata, dar acum se uita la ea. “Cum… doar nu ai…” “Nu a trebuit sa iti citesc gandurile, fata ta mi-a spus totul. Ma tem ca am avut foarte putina influenta asupra lui. Pe atunci Lucienne se intelegea mai bine cu el, pentru ca amandoi erau la fel de salbatici. Aproape ca am vrut sa ii duc la casa mea din Italia si sa ii inchid. Dar atunci s-a intors Ophelia, o varcolaca, cu dorinta de a-si musca fratele ca sa colinde lumea cu ea.” “Dar era deja vampir. S-a suparat?” “Nu, desi ar fi preferat sa fie amandoi varcolaci, nu i-a afectat dorinta de a-l lua cu ea. Din pacate… nu am putut sa ii las.” “Tu?!” exclama Leesha surprinsa. “Ma tem ca da. Nici unul din ei nu avea nici o intentie sa se ascunda de oameni. In plus, Ophelia era o varcolaca, pe atunci legile noastre privind specia ei erau foarte stricte, cei care scapau trebuiau ucisi inainte sa intre in contact cu oameni. Dimitri a fost pedepsit cand s-a aflat.” “Dar de la cine au aflat?” o intreba fata, simtind ca avea sa ii sara la gat daca a fost ea. “Pe atunci vampirii erau mai sociali, ne vizitam des si prieteni de ai mei au venit sa ma caute. A durat mult sa ii conving sa o crute, dar mai mult sa il conving pe Nicolai ca trebuia sa o tina incuiata. M-am temut ca avea sa fuga cu ea, dar pana la urma, din dragostea pentru sora lui, a aceptat sa devina paznicul ei.”
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #169 on: January 09, 2009, 04:47:40 PM » |
|
46 Probabil a fost usor sa devina asa de rece cum a fost cand l-a intalnit pentru prima oara. Sau poate ca a fost nevoit sa o faca, ca sa nu simta durerea pricinuita de stiinta ca sora lui era inchisa, iar el avea cheile de la celula ei. Tot dispretul pe care il simtise vreodata de el parea sa se fi sters, nu avea sa uite greselile lui fata de ea, dar spera sa fie ultimele. Dar daca pana acum simtea compasiune pentru el, acum ii parea rau, stiuse de ceva vreme prin ce trecuse, dar parca nu intelesese complet pana cand nu ii auzise de la altcineva. Trei zile nu mai indrazni sa o mai intrebe altceva si isi limitau discutiile la lucruri banale, cum ar fi surprinzatoarea ei transformare. Chiar in seara dupa ce bause a doua oara din sangele Isabellei, parul ei devenise un blond argintiu, departe de culoarea pe care o avea Nicolai, dar nu foarte mult. Ochii ei erau aproape complet rosii, cu ceva pete caprui. “Stiam ca o sa ma schimb, dar nu asa repede,” ii spuse Isabellei a treia seara in timp ce se plimbau pe afara. “Vei descoperi ca nu doar infatisarea ta s-a schimbat.” “Stiu,” zise Leesha si isi muta privirea spre cer. “Vad mai bine, aud mai bine… nu as fi crezut asa ceva posibil.” “Va trebui sa inveti noile tale limite cat mai repede posibil,” spuse Isabella pe un ton mai ferm. “Nu o sa ma inchizi si tu in o camera intunecata, nu?” o intreba, pe jumatate in gluma. “Nu,” raspunse femeia zambind. “Mi-a spus Nicolai despre pregatirea ta de pana acum si cred ca o vanatoare ar fi cea mai buna solutie. Nu trebuie sa te hranesti cu ce prinzi,” adauga repede vazand privirea ingrijorata de pe fata tinerei. “Si ce sa vanez de data asta?” intreba Leesha, usuarata ca nu trebuia sa raneasca animale doar ca sa vada cat de mult a avansat transformarea ei. “Orice intalnesti, de preferat cele mai rapide.” “Pentru cat timp?” “Oricat de mult crezi ca e necesar.” “Atunci, incep de pe acum,” zise Leesha increzatoare si se indrepta spre padure. Din momentul in care intra in padure isi aminti de ultima ei vanatoare si cat de usor fusese sa prinda iepurele acela. Acum, era sigura, ca ar trebui sa fie si mai usor. Putea sa auda fiecare veverita in viziuna ei, fiecare soarece care fugea din calea ei prin iarba deasa si fiecare pasare care zbura de pe o creanga pe alta. Dar ceva era diferit. Nu doar le auzea, le putea simti, de parca devenise un radar. Cel mai clar auzea bataiile inimilor lor si isi dadea seama ca mai toate se temeau de ea. Dintr-o data auzi o inima mai puternica ce o lua la fuga. Intr-o fractiune de secunda o gasi printre tufisuri si o urmari. In mai putin de zece secunde, o ajunse din urma si o prinse fara nici o problema. Era o vulpe mica, roscata si speriata. O prinsese de coada si incerca disperata sa scape din stransoarea atacatoarei muscand si zgariind-o. Leesha ii dadu drumul si animalul speriat fugi cat de repede putu. Vazand cat de incet mergea isi dadu seama cat de usor ar fi fost sa o mai prinda o data, dar mai bine nu, era deja destul de speriata. Cutreiera padurea cateva ore, in care prinsese doua vulpi, trei iepuri si o caprioara. Intre timp isi dadu seama ce vroia sa ii arate Isabella. Nu ii lua mult sa isi dea seama cat de repede se putea misca, alergand inapoi in o jumatate de ora ii confirma viteza maxima pe care o putea atinge. Cat despre forta ei, era mult mai usor sa afle de ce era in stare. Se duse in subsol, unde fusese ea tinuta cu cateva luni in urma si gasi lanturile pe care ea nu le pututse rupe, dar care pentru Nicolai nu fusesera mai tari decat bucati de hartie. Apuca cea mai lunga bucata si trase de ea in directii opuse. Se forta cat de mult putu, dar zalele nu cedau. Cu toate astea nu se dadu batuta si pana la urma auzi cum se indoia metalul si pana la urma una din zale ceda si se desfacu unde fusese sudata cu mult timp in urma. “Eh, e si asta ceva,” zise ea zambind satisfacuta. “Intradevar,” auzi vocea Isabellei si intorcandu-se o vazu stand langa usa. “In mod normal, ar fi trebuit sa ai o suta de ani pana sa devii destul de puternica incat sa le rupi.” “Atunci ma pot odihni o suta de ani,” glumi fata si lasa bucatile de metal sa cada. Isabella zambi si iesi din camera, fata urmand-o, dar avea o intrebare in legatura cu ce simtise in padure. “Cand eram in padure si vanam… am simtit ceva.” “Ce ai simtit este atuul nostru fata de varcolaci. Asa cum ei au simturile mult mai dezvoltate, noi avem acea abilitate de a simti fiintele vii din jurul nostru. Este primul pas catre adevaratele puteri ale vampirilor.”
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #170 on: January 13, 2009, 09:30:54 PM » |
|
47 Puterile vampirilor… nu statuse niciodata sa se gandeasca la ele. Noile abilitati pe care sangele lui Nicolai i le daduse nu o luasera pe nepregatite, pe atunci avea probleme mai mari care sa o distraga. Acum, chiar daca avea alte griji, nu putea sa ignore schimbarea ei, mai ales cand o vedea in oglinda in fiecare noapte. Nu putea sa nu se gandeasca la cum aveau lucrurile sa se schimbe. Din seara in care isi acceptase soarta ca vampir si-a dorit puterea de a-si controla viata si acum o avea. Singura problema pe care trebuia sa o rezolve era hrana. “Nicolai mi-a spus ca poate intra intr-o casa si sa se hraneasca cu oameni fara ca ei sa stie. Crezi ca pot si eu acuma?” o intreba pe Isabella in a saptea seara de cand plecase Nicolai si cu ceilalti. “Este o intrebare interesanta,” ii raspunse femeia, uitandu-se pe geam. “Cu siguranta ai abilitatea de a te furisa inauntru, de a ii imobiliza si a te hrani cu sangele lor ca apoi sa le stergi memoria de tot ce s-a intamplat. Dar nu totul depinde de puterea sangelui ce iti curge prin vene.” Trebuia sa se astepte la un astfel de raspuns. Uneori, Isabella putea fi la fel de misterioasa ca si Nicolai, chiar mai rau, si ii era greu sa inteleaga ce zicea si ce gandea. “Inseamna ca pot.” “Nu,” zise scurt Isabella mutandu-si privirea asupra ei. “Chiar daca noile tale puteri iti confera abilitatea de a manipula oamenii, nu inseamna ca si poti. Puterile vampirilor depind si de pregatirea lor psihica. In alte circumstante nu ti-as fi dat sangele meu, dar ma tem ca va trebui sa poti conta doar pe propriile forte in viitorul apropiat.” “Ce vrei sa spui?” intreba Leesha, dandu-si seama ca ii ascundea ceva. “Nu trebuie sa iti faci griji deocamdata. Intorcandu-ne la intrebarea ta, chiar daca ai puterea sa faci ceva nu inseamna ca o poti folosi. Anumite puteri, mai ales cele care implica alterarea amintilor cuiva, implica multa concentrare si disciplina a mintii pe care o dovandesti doar dupa decenii, poate chiar un secol.” Asta era bine sau nu? A decis sa nu ii mai puna alte intrebari, deja avea destule pe cap fara ca Isabella sa mai adauge si alte informatii, in plus, nu intotdeauna intelegea ce ii zicea. Deci avea nevoie sa isi antreneze mintea… bine, dar cum? Cu siguranta putea sa o intrebe direct pe ea, dar mai intai vroia sa incerce singura, sa vada daca nu cumva reusea sa isi dea seama de ce era nevoia. Incepu sa stea singura in camera, asezata pe pat, cu ochii inchisi si incerca sa isi goleasca mintea. Nu era greu sa iti dai seama ca primul lucru de care era nevoie era concentrare, asta presupunea sa poti sa te concentrezi asupra unui singur gand, sau a nici unuia. Usor de zis, greu de facut. De fiecare data cand isi inchidea ochii si incerca sa isi goleasca mintea, ii apareau tot felul de imagini care ii atrageau atentia. Afla repede ca era mai usor sa se concentreze asupra unui singur lucru decat sa isi goleasca mintea. Atunci de ce nu facea ceva mai folositor? In a treia seara de cand incepuse sa mediteze, incerca sa exerseze noile abilitati. Ce putea sa faca corpul ei aflase deja, acum ramanea mintea. Primul ei test, ales in gluma, a fost sa incerce sa miste ceva cu mintea. Nu ii vazuse pe Nicolai sau pe Isabella facand-o, dar vroia sa se distreze putin. Lua o cheie, o aseza pe pat in fata ei si se concentra asupra ei cat putu de tare, imaginandu-si ca se misca. Statu o ora intreaga asa, desi frustrata ca nu mergea, determinata sa reuseasca. Chiar cand era gata sa renunte, mai incerca o data si atunci cheia se ridica de pe masa si levita cinci centimetri in aer. “Nu-i rau,” zise Isabella intrand in camera si cheia cazu inapoi pe masa. “Nu am crezut ca era chiar posibil,” spuse Leesha uimita, simtindu-se dintr-o data obosita. “Vei invata ca multe lucruri imposibile sunt de fapt usoare pentru noi. Si trebuie sa recunosc, sunt impresionata. Nu orice vampir mai tanar de un an poate sa miste obiecte cu mintea.” “Dar ai zis ca am evoluat o suta de ani, nu?” intreba tanara, simtind ca ar fi rosit daca ar fi putut. “Ai uitat ce am spus cateva zile inainte? Una e puterea pe care ti-o da sangele si cu totul altceva sa o folosesti la capacitate maxima. Trebuie sa ai o minte exceptionala sa poti sa iti folosesti darul asa.”
|
|
« Last Edit: January 13, 2009, 10:34:19 PM by Crow »
|
Logged
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
sakura
Image is not important! so don't u STARE!
A N B U
Hunter-nin (A-rank mission)
Chakra: 137
Offline
Gender:
Posts: 1422
223.00 ryo
View Inventory
Send Money to sakura
|
|
« Reply #171 on: January 14, 2009, 08:55:10 AM » |
|
hm interesant. pana la urma chiar faci, ceva bun cu povestea asta :) ma mir ca nu mai posteaza nimeni pe aici tinand cont de intorsatura care a luat-o povestea, ok cateva atentionari, fi atent putin cand scri, nu "gana", but cana, si nu "gamate" ci famate, ar mai fi dar nu imi vin acum, poate vine goddess si iti spune XD. goddess where art thou? interesant Nicolai din trecut si cel din prezent, imi place contradictia ... good job keep it up
|
"Taina existentei umane nu sta in a trai, ci a sti pentru ce traiesti." Nicolae Iorga "yami ni madoi shi aware na kage yo... hito wo kizutsuke toshimetem tsumi ni obore shigyou no tamashii... ippen shin de miru?" - Enma Ai
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #172 on: January 20, 2009, 01:17:04 PM » |
|
48 Trecusera deja doua saptamani si simtea ca nu mai putea astepta nici macar inca o zi. Nu ii era doar dor de el, dar se si temea ce pedeapsa va primi pentru cele intamplate. Incercase el sa o asigure ca nu va pati nimic, dar nu putea sa nu aiba impresia ca ceva rau avea sa se intample si nu doar pentru ca nu fusese prea convingator. Era recunoscatoare pentru ajutorul Isabellei, intr-un timp asa de scurt evoluase asa de mult. Petrecea tot mai mult timp singura in padure, inconjurata de animalele care deja se obisnuisera cu ea, probabil pentru ca invatase sa se miste mai lent, mai atenta, mai gratioasa. Nu era o vietate in toata padurea care sa poata sa ii scape radarului ei natural, dar nu era destul ca sa isi dea seama cat de mult ii crescusera puterile. “Trebuie sa ma apropii de oameni, sa vad de ce sunt in stare in preajma lor,” ii zise femeii intr-o seara cand veni cu cana cu sange. “Ar fi periculos, pentru ca ai putea fi vazuta, dar recunosc ca este un test necesar. Nu doar sa evaluam cat de multa influenta ai asupra unei minti mai sofisticate decat a unui animal, dar si pentru ati satisface curiozitatea,” fu raspunsul ei si in seara urmatoare se indreptara spre scoala. Era tarziu si mai toti erau in paturile lor, mai puntin maicuta Agatha. Daca era sa-si testeze puterile de vampir, ea ar fi cobaiul perfect. Leesha isi amintea ce minte agera avea batrana, daca putea sa ii intre ei in minte si sa o manipuleze, atunci era clar ca puterea ei crescuse considerabil. Cu Isabella in spatele ei, se furisa in caminul fetelor si o lua incet pe holuri. Era asa de incet se temea sa nu le auda, dar amandoua paseau asa de incet incat nici macar ea nu auzea nimic. Maicuta era in camera ei unde citea o carte, cum facea in fiecare seara. Isabella astepta la capatul holului in timp ce Leesha se apropie de usa intredeschisa. Se uita la femeia batrana si isi aminti ce ii spusese Isabella cu o seara in urma. Isi concentra mintea asupra femeii din camera si incet, incet reusi sa patrunda in gandurile ei. In acel moment auzea doar ce citea in carte, dar concentrandu-se mai tare ii sugera in gand sa inchida cartea si sa se culce. A trebuit sa o faca de cateva ori, dar pana la urma se ridica in picioare, lasa cartea pe masa si se intinse in pat, fara sa se schimbe sau se stinga lumina. Multumita de reusita ei, se indeparta usor si pleca impreuna cu Isabella, spunandu-i pe drum, in soapta cum a mers. “Am stiut ca erai in stare,” ii zise femeia mai in varsta indata ce erau afara. “Daca nu o vedeam cu ochii mei asezandu-se in pat nu as fi crezut posibil. Crezi ca as putea sa o fac mai repede data viitoare?” “Ma tem ca nu vom avea sansa sa aflam,” raspunse Isabella uitandu-se la o banca din departare pe care era asezata o femeie imbracata in blugi si o bluza neagra. Parul ei era la fel de alb ca al Isabellei, ochii rosii si urechile ascutite, inca un musafir. “O cunosti?” intreba Leesha nervoasa. “Ma tem ca da si daca ea e aici inseamna ca au aparut probleme.” Era sigura. Nimeni nu venea acolo in vizita doar de placere, dar ce fel de probleme? “Maria, s-a intamplat ceva?” o intreba Isabella pe noua venita. “Nu… m-am gandit sa uit ca trebuie sa am grija de Nicky si am plecat sa ma plimb prin lume…” ii raspunse zambind. “Cat de rau?” continua femeia mai in varsta, ignorand sarcasmul. “Pai sa vedem… Nicky e pe fuga, la fel si un sfert al consiliului. Cei care au ramas se cearta incontinuu, desi majoritatea din cei ramasi sigur vor vota impotriva ta, iar varcolacii mai au putin si declara razboi.” “Ma temeam ca se va intampla asta,” zise Isabella. “Leesha, ai ceva in camera de care nu te poti lipsi?” “N…nu, dar ce se intampla? Cine e ea? Ce a patit Nicolai?” intreba tanara, din ce in ce mai speriata. “Maria e sora mea, am rugat-o sa fie cu ochii pe Nicolai in caz ca se intampla ceva. Se pare ca s-a destramat consiliul si cel mai probabil, cei ramasi vor ramane sa dea un ordin ca toti varcolacii sa fie ucisi, ce va declansa un nou razboi.” Leesha incremeni, toate se intamplau prea repede si simtea cum incepea sa i se invarte capul. Dar din tot ce i s-a spus, a inteles un lucru. “Cand plec?” “Daca nu iti trebuie nimic din camera, chiar acum. Maria te va duce la colonia din Franta. Nicolai fi deja acolo cand ajungeti.” “Si tu?” “Eu voi merge la consiliu sa vad ce pot face.”
|
|
« Last Edit: January 20, 2009, 01:57:15 PM by Crow »
|
Logged
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
sakura
Image is not important! so don't u STARE!
A N B U
Hunter-nin (A-rank mission)
Chakra: 137
Offline
Gender:
Posts: 1422
223.00 ryo
View Inventory
Send Money to sakura
|
|
« Reply #173 on: January 20, 2009, 10:07:42 PM » |
|
asta da pericol iminent ... look forward to see what happens ... se ajunge la un conflict, nu se ajunge, lupte, nu lupte ... ar fi interesanta o lupta (but well that is just me) ... hey where is everyone?
|
"Taina existentei umane nu sta in a trai, ci a sti pentru ce traiesti." Nicolae Iorga "yami ni madoi shi aware na kage yo... hito wo kizutsuke toshimetem tsumi ni obore shigyou no tamashii... ippen shin de miru?" - Enma Ai
|
|
|
Butterfly
Tensai nin (B-rank mission)
Chakra: 10
Offline
Gender:
Posts: 186
233.00 ryo
View Inventory
Send Money to Butterfly
|
|
« Reply #174 on: January 20, 2009, 10:46:36 PM » |
|
here... reading...blocati in poveste, s-o oprit cu povestea ne-am oprit si noi p.s.: interesanta continuare, sincer m-asteptam Leesha sa-si mai descopere ceva abilitate, da i ffffoarte bn ;)
|
|
« Last Edit: January 20, 2009, 10:48:26 PM by Butterfly »
|
Logged
|
|
|
|
sakura
Image is not important! so don't u STARE!
A N B U
Hunter-nin (A-rank mission)
Chakra: 137
Offline
Gender:
Posts: 1422
223.00 ryo
View Inventory
Send Money to sakura
|
|
« Reply #175 on: January 21, 2009, 02:13:12 AM » |
|
nu se oprise ca l-am batut la cap sa o continue (nu numa oricum cred ca a facut o treaba destul de buna pana acuma)
|
"Taina existentei umane nu sta in a trai, ci a sti pentru ce traiesti." Nicolae Iorga "yami ni madoi shi aware na kage yo... hito wo kizutsuke toshimetem tsumi ni obore shigyou no tamashii... ippen shin de miru?" - Enma Ai
|
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #177 on: January 23, 2009, 07:02:23 PM » |
|
49 Totul se intampla prea repede, mult prea repede. Nicolai era pe fuga, toti varcolacii erau in pericol si mai aveau putin si afla lumea intreaga de existenta fiintelor supranaturale. Cel putin un lucru era clar, trebuia sa ajunga in Franta sa il gaseasca pe Nicolai, cumva stia ca indata ce vor fi impreuna din nou totul va fi bine. Desi nu vorbisera deloc de cand plecasera, nu ca ar fi putut la viteza cu care trebuia sa fuga. Nevrand sa atraga atentia oamenilor, au fost deacord sa alerge pana la cel mai apropiat oras unde o masina le astepta sa le duca intr-o casa in care sa se odihneasca si apoi sa plece cu avionul. Dar nu era orice masina, era o limuzian neagra de cel putin cinci metri lungime. Geamurile erau fumurii, asa ca nu trebuia sa le fie frica de soare. ‘Casa’ se dovedi a fi o cladire abandonata cu un garaj foarte mare. Acolo masina oprii si cele doua puteau sa se odihneasca, intre timp soferul avea sa le aduca mancare de la un spital apropiat. “Dar ce s-a intamplat?” intreba Leesha indata ce capul inceta sa i se mai invarte. “Nu s-a intamplat mai nimic. Babalacii aia planuiesc asta demult, Nicolai a fost doar scuza pe care o asteptau ca sa declanseze totul.” “Deci nu ar fi patit nimic?” “Eh, l-ar fi certat putin si poate ca ar fi aranjat ca cineva sa il verifice din cand in cand, dar nu l-ar fi amenintat cu rasaritul soarelui.” “De ce a trebuit sa se intample acum?” zise Leesha si isi cobora privirea si isi inclesta pumnii. “Chiar tii la el,” zise femeia zambind. “M-a surprins cat de… energic iti lua apararea.” Ar fi rosit toata daca ar fi putut, dar prefera sa schimba subiectul ca sa nu-si lase ochii sa o faca in locul obrajiilor. “Esti sigura ca va ajunge in siguranta?” “Nicky nu e un copil, se descurca el.” Incepea sa o deranjeze cum vorbea de Nicolai si ii zicea in continuare ‘Nicky’. “Cat de bine il cunosti pe Nicolai?” “Nu la fel de bine ca tine,” ii raspunse zambind. “Are vreun tatuaj sau semn din nastere pe corp, undeva mai… intim?” “De unde sa stiu eu?” zise Leesha aproape strigand la ea, dar simti cum inima ii batea din ce in ce mai tare. “Vrei sa spui ca te-a muscat doar de gat?” “Credeam ca trebuie sa ne odihnim pana diseara,” zise fata intinzandu-se pe bancheta limuzinei care era fixata de-a lungul masinii si inchise ochii ca sa nu fie fortata sa mai stea de vorba cu ea. Isi inchise ochii si dupa ceva timp o auzi pe Maria intinzandu-se si ea. Poate ca erau surori, dar nu semanau deloc una cu celalta. Ar fi preferat sa mearga singura la aeroport, era sigura ca ar fi putut sa se furiseze intr-un avion fara probleme. Din pacate, nu stia cum sa ajunga la colonia din Franta pentru ca nu ii spusese nimeni unde era. Ar putea sa o intrebe pe Maria si apoi sa plece singura, dar nu putea sa piarda timpul cautand singura avioane, trenuri sau autobuze care sa o duca acolo. Deocamdata, era nevoita sa depinda de o femeie a carei personalitati ii amintea de Agnes cand incerca sa o calce pe nervi. Imediat ce apuse soarele, masina pleca din ascunzatoarea lor provizorie si le duse la aeroport unde un avion particular le astepta. Cele doua nu mai vorbisera de dimineata si pe drum, Leesha statu in unul din locurile din spate in timp ce Maria se plimba prin tot avionul de parca nu putea sa stea locului. Fiind asa intuneric nu putea sa se bucure de priveliste. Era unul din momentele in care regreta noua ei viata. Erau atatea lucruri mici din viata ei de om carora nu i le daduse prea multa importanta acum ii aratau cat de mult pierduse de fapt in momentul in care devenise vampir.
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #178 on: January 24, 2009, 01:48:09 PM » |
|
50 Avionul ateriza intr-un camp, o aterizare nu tocmai placuta mai ales pentru ca pilotii nu aveau lumini de nici care sa ii ghideze si parea un miracol ca nu s-au prabusit. Cel mai apropiat aeroport era mult prea departe de colonie si nu aveau timp de pierdut pe drum. Chiar si asa, aveau destul de mers, iar pana la rasarit mai erau doar o ora. “Esti sigura ca o sa ajungem la timp?” intreba Leesha. “Sigur. Avem timp berechet… asta daca nu dam de… complicatii.” “Ce fel de complicatii?” “Pai… varcolacii nu sunt foarte prietenosi, mai ales acum si mai ales fata de vampiri.” “Grozav…” Asta le mai trebuia, sa fie atacate de un grup de varcolaci cand ei erau printre putinii vampiri care erau de partea lor. Spera doar ca ajungeau la Nicolai inainte de a da face alti dusmani, aveau deja destule probleme. Dar chiar si posibilitatea ca ar putea fi atacate nu puteau sa o faca sa nu zambeasca si sa alerge cat de repede putea. Se indrepta spre Nicolai si Agnes, nimic nu avea sa ii strice ziua, in afara de… Dintr-o data Maria se opri si pentru prima data era incruntata. Leesha se oprise si ea imediat ce vazu ca ea incremenise, dar nu intelegea ce se intampla. Ii simti inainte de a-i auzi, asta dovedea cat de mult avansase ca vampir, chiar si asa ei erau zece, ele doar doua si la viteza cu care veneau spre ele, erau destul de batrani si cu siguranta puternici. Timpul lor se scurgea, puteau sa stea acolo prea mult, dar nu credea ca s-ar putea ascunde de ei, nu cand simtul lor olfactiv era atat de sensibil si oricum deja stiau ca teritoriul lor fusese invadat. Nu dura decat cateva minute si erau inconjurate in toate partile si putea citi pe fete lor paroase ca nu aveau chef de vorba. “Am fost invitate aici,” zise Maria ferm. “Vreau sa fim duse la Temeran acum!” “Cine te crezi sa dai ordine aici, lipitoare?” se rasti unul la ea. “Acesta e teritoriul nostru,” zise altul. “Poate ca ati castigat razboiul, dar asta nu va da dreptul sa ne ordonati dupa bunul plac.” “Nu vrem sa fie cineva ranit,” zise Leesha pe cel mai ferm ton posibil, avand in vedere ca tremura putin. “Ce pacat,” zise un al treilea si pasi in fata. “Pentru ca noi vrem sa fie cineva ranit.” “Si veti fi voi, daca nu le lasati in pace!” striga o voce de femeie foarte cunoscuta. Intorcandu-se spre voce, o vazu pe Ophelia, imbracata intr-o pereche de panaloni maro, taiati la genuchi, lasandu-i pulpele si talpile goale, si un tricou negru in sus. “As vrea sa te vad ca incerci, fatuca!” se rasti cel care iesise in fata. “Eu nu as subestima-o, Jordan,” spuse Dimitri, aparand in spatele Opheliei. Cu toat agitatia nu ii simti venind sau era prea distrata ca sa isi dea seama, dar era usurata sa ii vada. Dar varcolacul ce se departase putin de ceilalti nu parea sa dea inapoi si se uita cand la ea, cand la ceilalti doi varcolaci care erau de partea ei si a Mariei. “Suntem zece contra patru, Dimtri. Nu ai nici o sansa,” zise Jordan ranjind. “Eu as numara din nou, daca as fi in locul tau,” se auzi vocea care ii facu inima Leeshei sa bata din ce in ce mai tare. O clipa mai tarziu, Nicolai aparu din umbre, cel putin arata ca el. Parul lui argintiu devenise alb si era cu o palma mai lung decat ultima data cand il vazuse. Urechile ii erau la fel de ascutite ca si ale Isabellei, dar aratau diferit, de parca aveau trei oase in ele care faceau trei mici denivelari in pielea cenusie, ca aripile unui liliac. Iar ochii lui… erau complet rosii, mai putin pupilele care ramasesera negre si dintii erau la lungimea la care cresteau cand era pe cale sa se hraneasca si luand in considerare restul infatisarii sale, Leesha era aproape sigura ca aceea era acum lungimea lor normala. ‘Ce ai patit?’ se intreba Leesha, realizand deodata ca se temea de el.
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
Crow
Fanclub StarWars
ANBU (S-rank mission)
Chakra: 127
Offline
Gender:
Posts: 1795
120.00 ryo
View Inventory
Send Money to Crow
Gleich und Gleich gesellt sich gern
|
|
« Reply #179 on: January 26, 2009, 11:37:50 AM » |
|
51 Nu intelegea de ce, dar ii era frica de el, de parca stia cumva ca era periculos, chiar si pentru ea. Cei din jurul ei npareau sa aiba aceeasi impresie pentru ca indata ce aparu, varcolacii care ii inconjurasera facura cativa pasi in spate, mai putin cel numit Jordan. Dimpotriva, prezenta lui Nicolai parea sa il enerveze si mai tare. “Veziti de treaba ta, colti-negri!” se rasti acesta la Nicolai. “Nu uita ca esti invitat aici.” “La fel si ele,” adauga Nicolai si pasi spre ei. Varcolacul isi pierdu rabdarea si se napusti asupra lui, dar la nici un metru de el, Nicolai isi ridica mana in fata lui si fara sa il atinga, Jordan a fost aruncat douazeci de metri in spate, lovindu-se de un copac. Ceilalti maraiira la el si erau pe cale sa il atace totii deodata cand se auzi un urlet de lup undeva foarte aproape. Cateva minute mai tarziu, aparu un barbat cat usa, cu par scurt carunt si o fata ce arata de peste saptezeci, desi probabil era mult mai batran. Cei zece varcolaci, Jordan inclusiv, o luara imediat la goana cand il vazura. “Nu pot adaspoti toti vampirii din lume,” ii zise batranul lui Nicolai. “Nici nu va fi nevoie, nu vom ramane mult,” ii zise Nicolai. Batranul pleca si el, urmat de Dimitri, dar Ophelia ramasa cu ei. Leesha, desi nu ii trecuse acel sentiment de teama, nu mai putea de fericire. Vroia sa ii sare in brate, dar Maria ajunse la el prima si primul lucru pe care il facu a fost sa il plesneasca cat de tare putu. Era probabil mult mai batrana decat el si o astfel de palma ar fi trebuit sa ii sfarame toate oasele fetei, dar abia il facu sa isi intoarca fata intr-o parte. “Ai innebunit?!” “Nu am avut de ales.” “Era mai bine daca ii lasai sa te prinda!” “M-ar fi executat pe loc!” se rasti dintr-o data la ea si ceva in ochii aceia rosii o facu sa dea inapoi. “Eu plec maine seara,” zise Maria si o lua in directia in care plecase batranul varcolac. Ophelia mai ramasa putin si apoi o urma, lasandu-i pe cei doi singuri. Dar desi erau in sfarsit singuri dupa cata vreme fusesera despartiti, Nicolai nu se uita la ea. “Nu incepe din nou,” ii spuse pe un ton mai ridicat. “Ce anume?” “Nu te mai inchide in tine, nu imi mai ascunde ce se intampla,” ii raspunse si se apropie de el. “Nu iti dai seama ca atunci cand ma scoti din viata ta ma doare mai mult decat orice probleme ai avea?” il intreba si cand era langa el, isi puse mainile pe obrajii lui si il forta sa se uite la ea. “Nu imi pasa cat de periculos e viitorul atata timp cat il infruntam impreuna.” “Ma tem ca va fi imposibil sa ramanem impreuna.” “Nu! Ti se pare imposibil pentru ca tot timpul incerci sa ma protejezi! Lasa-ma sa te protejez eu acum!” striga la el tinandu-l strans de guler. “Nici nu sti ce s-a intamplat,” ii spuse, dar isi puse mainile in jurul ei si o trase mai aproape. “Pentru ca nu imi spui. Ai spus mai demult ca ma iubesti, daca sentimentele tale nu s-au schimbat atunci nu-mi mai ascunde totul. Vreau sa aflu de la tine nu de la altii.” In loc de raspuns se apleca spre ea si o saruta. Un sarut lung si dulce, dar in acelasi timp plin de durere. In momentul in care buzele lor se atinsera, Leesha se gasi in mijlocul unei viziuni, fugea de cineva, era speriata, dar nu se putea opri. Dintr-o data cineva o apuca de umar si o fixa de perete, se panica si il injunghie cu un pumnal in gat si apoi sari la gatul lui. Incepu sa bea si sa bea in timp ce se lupta cu acel vampir care incerca sa o dezlipeasca. Dupa o vreme vampirul inceta sa se mai zbata, dar nu se opri din baut, parca era posedata. Cand simti ca nici macar o picatura nu mai iesea din venele acestuia, ii dadu drumul si se ridica. Era ametita, o dureau muschii, oasele, fiecare celula din corpul ei parca tipa de durere. Cand in sfarsit inceta durerea se ridica in picioare si mearsa langa o oglinda, dar nu era reflexia ei ci a lui Nicolai. Sarutul se sfarsi si la fel si viziunea, iar ea era prea socata ca sa mai zica ceva. “Am omorat un vampir, incalcand una din cele mai sacre legi ale noastre. Pentru asta, voi fi vanat de toti vampirii din lume cat oi trai.” “Dar Isabella…” “Lucienne fusese transformat de ea, ceea ce ii dadea drept de viata si de moarte asupra lui. Ce am facut eu nu poate fi iertat.”
|
Promises almost kept... Everything that you once said Seems to be just a lie, But might is right!
|
|
|
|