Fantoma

[sungoddess]

Yuuki is kinda obsessed isn't she..
..io daca eram in locul lui Yuuki..la faza cu

„In orasul meu natal, inainte de a veni aici.”
„Deci... nu esti de aici?” il intreba, realizand ca toate sansele pe care le avea sa afle cine era se duceau pe apa sambetei.
„Nu, am venit doar in urma cu trei ani. Si, sincer, nu mi-a placut ce am vazut in acest oras.”

nu il credeam asa una-doua ca n-a venit din orasul ala..tipu e smecher ....si al  naibii de curtenitor...ok..e clar..n-are cum sa fie Kyouichi....tipu ala nu cred ca ar putea nici macar sa se prefaca ca e curtenitor 

[uciha sasuke]

frate asta e primul fan fic,care ma imi capteaza atentia,abia astept si partea a 6a sa aflam totusi cine e fantoma ca nu mai am nici o ideie,fratisu lu Kyouichi nu e,Kyouichinu cred ca e ca el este brunet dupa cum s-a mai zis si Yuuki nu e ca ea il cauta si senseiu nu are cum,deci.... asteptam partea 6

[Crow]

6
Vocea aceea incepea sa o obsedeze. Era sigura ca o auzise undeva, dar pur si simplu nu isi putea dea seama unde. Dar cel putin isi dadu seama ca nu era totul pierdut, inca mai putea sa afle cine era Fantoma, daca era sa creada ce ii spusese. Daca intr-adevar chiar venise in oras doar in urma cu trei ani era usor sa afle cine era, intrebandu-i pe toti pe care ii cunostea.
Dar lucrurile nu stateau chiar asa de usor. Nu era proasta, stia ca era posibil sa o fi mintit in legatura cu trecutul sau ca sa o induca in eroare. Asta insemna ca se temea sa nu afle cine e, mai mult ca sigur pentru era o cunostinta de a ei, ca dovada faptul ca vocea ii parea familiara. Tot ce ramanea de facut era sa afle cine exact era, iar lista ei era mult mai mica pentru ca trebuia sa fie cineva care stia de dorinta ei de a alfa cine era Fantoma. Din pacate, cel putin jumatate din scoala stia deja de obsesia ei.
Si atunci si-a dat seama. Scoala. Era cineva din scoala! Trebuia sa fie pentru ca desi nu vazuse prea bine, era sigura ca Fantoma era cam scund acum trei ani cand il vazuse pentru prima data. Iar acum era mult mai inalt, era tanar, stia de obsesia ei si stia sa se lupte, fie ca o demonstra sau nu cand nu purta masca. Putea fi oricine din scoala, chiar si…
‘Nu,’ isi zise din nou luni dimineata la ora, uitandu-se in spate la scaunul gol al lui Kyouichi.
Nu putea fi el. Cineva atat de nobil, de altruist, de cumsecade nu putea sa fie el. Dar desi nu vroia sa recunoasca, era o mare probabilitate ca Fantoma sa fie Kyouichi, oricat de absurd parea. Poate ca nu era el cea mai amabila persoana din lume, dar isi petrecuse ultimii zece ani cu sensei Okugi si se potrivea cu teoria ei ca Fantoma era de varsta ei. Chiar si asa nu ii venea sa creada ca ar putea fi el, mai bine zise nu vroia sa se lase sa creada.
‘Mai bine sa nu afle niciodata decat sa aflu ca e el,’ isi zise si se intoase catre profesor.
In pauza se grabi pe acoperis unde, bineinteles, il gasi pe Kyouichi dormind, cu cateva mucuri de tigara langa el. Zambi vazandu-l asa. Cum a putut sa il ia pe el in considerare? Kyouichi, chiulaul clasei caruia nu ii pasa de nimic si de nimeni in afara de el si urmatoarea lui tigara. In momentul acela, o voce in capul ei ii spuse ca era probabil o fatada, ca sa ascunda adavarata lui natura. Ceee ace, din pacate, avea sens. Daca Fantoma vroia sa isi ascunda cine era, comportamentul sau trebuia sa fie complet opusul sau, iar acela era cu siguranta baiatul care statea intins pe jos in fata ei.
‘Bine atunci, hai sa aflam,’ gandi Yuuki si se apropie de el. Il lovi in picior, cat sa il trezesca. “Hai trezirea!”
“Ce? S-au terminat deja orele?” o intreba frecandu-si ochii.
“Ceva de genul,” ii raspunse si astepta sa se ridice.
Indata ce era in picioare se repezi asupra lui, incercand sa il loveasca cu pumnul, dar in ultima clipa reusi sa isi mute fata destul incat sa o evite. Dar oricine putea sa evite un simplu pumn, asa ca urmatoarea lovitura, un pumn indreptat spre stomacul lui, pleca o fractiune de secunda mai tarziu. De data aceasta il lovi din plin, dar muschii ii erau incordati asa ca probabil nu il duru prea tare. O reactie instinctuala sau altceva?
“Ce naiba te apuca?!” se rasti Kyouichi la ea.
Dar nu ii raspunse, nu putea sa se opreasca. Trebuia sa dovedeasca ca nu era el, nu putea fi el. Persoana pe care ea o admira nu putea fi un pierde-vara cu capul in nori care nici macar nu se sinchisea sa vina la ore.
Se intoarse cu spatele la el, ridincandu-si piciorul stang si intorcandu-se il lovi, dar se aparase puanandu-si antebratele in calea loviturii. Apararea lui era doar ca sa nu il loveasca in fata pentru ca forta loviturii ei aproape il arunca pe jos. Il mai lovi o data cu pumnul in burta, dar de data asta muchii lui nu mai erau incordati si isi lasa mainile jos din cauza durerii.
‘De ce nu se apara?’ se intreba. ‘Daca e Fantoma, de ce nu face nimic?’
Poate ca totusi nu era el sau poate ca isi daduse seama de ce incerca sa faca si era pregatit sa fie batut doar ca sa ascunda adevarul. Oricare era motivul, trebuia sa se opreasca. Dupa ce se lasa la podea si ii matura picioarele de sub el cu o lovitura de picior, era asupra lui, pironindu-i bratele ca sa nu miste.
“Acum imi spui si mie ce te-a apucat?” o intreba suparat.
“Vroiam sa aflu ceva,” ii raspunse, dar nu ii dadu drumul.
“Da? Ce? Cat de repede ma invinetesc?” se rasti la ea incercand sa-si elibereze mainile.
O parte din ea nu vroia sa ii dea drumul. Pentru cateva clipe chiar crezuse ca ar putea fi el, dar fie ca era fie ca nu, aceasta nu a fost tocmai metoda ideala de a afla. Daca intr-adevar el era Fantoma, tocmai isi aratase recunostiinta snopindu-l in bataie. Dar daca nu era… avea si mai multe probleme.
“Nu… vroiam sa vad daca tu chiar nu ai mai continuat sa te antrenezi,” ii spuse si ii dadu drumul mainilor.
“Grozav… si care e verdictul?”
“Presupun ca nu,” ii raspunse, simtind dintr-o data rusinata de ce tocmai facuse.
“Ma bucur ca am putut sa fiu de ajutor. Acum daca nu te superi… pot sa te dai jos de pe mine?!”
Dintr-o data isi dadu seama ca inca statea deasupra lui, intr-o pozitie cu anumite subintelesuri. Se ridica in graba, simtind cum fata ii ardea si era mai mult ca sigura ca rosise. Statu cu spatele in timp ce Kyouichi se ridica si se scutura de praf. Cateva clipe mai tarziu il auzi cum isi aprinde o tigara si se intoarse spre el fara sa-si dea seama ca sa i-o smulga din gura. Dar mana ei se opri.
“Doar de data asta,” ii zise incrucisandu-si mainile peste piept.
Kyouichi nu zise nimic, isi puse mainile in buzunare si se indrepta spre scari, lasand-o pe ea singura cu gandurile ei. Ce o apuca? Era chiar asa disperata sa afle cine era Fantoma sau fusese nevoia ei de a dovedi ca nu era el Fantoma ca o facuse sa actioneze fara sa gandeasca? Spera doar ca sensei-ul ei sa nu afle de ce facuse.

[sungoddess]

Poor Kyouichi.....a fost un adevarat diplomat..n-a luat-o la palme ptr c a facut..hmm..dar..then again..daca o facea..poate il suspecta si mai mult..oh..sau..poate...fiindca n-a facut-o..e motiv sa credem ca s-a abtinut doar ...pentru aparente..uaaa..confused!

[uciha sasuke]

well in caz ca ai nu ai observat este undeva o chestie unde zice "un pumn indreptat spre stomacul lui, pleca o fractiune de secunda mai tarziu. De data aceasta il lovi din plin, dar muschii ii erau incordati asa ca probabil nu il duru prea tare.O reactie instinctuala sau altceva?si subliniez deci... ridica mai multe semne de intrebare,dar eu nu prea cred ca fantoma este Kyouichi din cauza ca este blond tipu deci...

[sungoddess]

well in caz ca ai nu ai observat este undeva o chestie unde zice "un pumn indreptat spre stomacul lui, pleca o fractiune de secunda mai tarziu. De data aceasta il lovi din plin, dar muschii ii erau incordati asa ca probabil nu il duru prea tare.O reactie instinctuala sau altceva?si subliniez deci... ridica mai multe semne de intrebare,dar eu nu prea cred ca fantoma este Kyouichi din cauza ca este blond tipu deci...

nu vad c crezi u ca n-am observat..mai citeste o data postul meu  ...

[Crow]

7
Din pacate, afla. Pentru prima data in viata, chiar il ura pe Kyouichi. Nu putea sa il condmane, il batuse, si inca destul de zdravan, fara nici un motiv. Dar asta nu o oprea sa il urasca pentru ca ii spusese sensei-ului care nu era deloc impresionat. Asa ca in weekend, in loc de exercitiile ei obisnuite, a trebuit sa se ocupe de toate treburile pe care le facea Kyouichi, in timp ce el statea intins pe iarba dormind si fumand.
„Nu-mi vine sa cred ca ai putut actiona in felul asta. Ce te-a apucat? Chiar si sa fi avut motiv, sa bati pe cineva in felul acela, vazand clar ca nu poate sau nu vrea sa se apere... nu ai nici o scuza!” o certa sensei-ul.
„Imi pare rau, sensei,” era tot ce putea sa zica fata.
„Trebuie sa fi avut un motiv, chiar daca comportamentul tau a fost rusinos, as vrea sa il aflu.”
La asta Yuuki ingheta. Sensei Okugi deja nu aproba obsesia ei pentru a afla cine era Fantoma, dar sa ii spuna ca o facuse ca sa alfe daca el era sau nu Fantoma... proabil ca ar fi oprit antrnamentul si ar fi trimis-o acasa. Trebuia sa gaseasca un alt motiv care ar fi putut il aiba ca il bata pe Kyouichi fara nici un motiv.
„Iar incepuse sa vorbeasca aiurea, stiti cum face. Zicea ca scoala e enervanta, ca nu ii place aici si ca il munciti ca un sclav. Nu imi place cand se poarta asa... probabil mi-am pierdut firea.”
„Putin imi pasa de comentariile lui, e asa de cativa ani de zile. Tu ar trebui sa sti mai bine si sa nu te fi coborat la nivelul lui,” zise sensei-ul si mearsa in casa.
Sambata seara era deja obosita. Abia terminase de maturat curtea si era asezata pe trepte, matura langa ea, uitandu-se la orasul care se intindea in fata ei. Poate ca gresise sa il atace in felul acela, dar toata munca aia era o rasplata destul de buna, avand in vedere cat de obosita era. Dar totusi, era destul de sigura ca el oricum nu muncea atat de mult.
“Arati obosita,” zise Ken asezandu-se langa ea si oferindu-i un pahar cu suc.
“Crede-ma, ma simt mai rau decat arat,” ii spuse fata acceptand sucul si lua o gura din el.
“Nu ca nu ar merita-o din cand in cand, dar de ce l-ai batut?”
“Mai conteaza?” intreba Yuuki coborandu-si privirea.
“Yuuki, tu nu esti genul de fata care sa faca ceva fara sa gandeasca. Si cu atat mai putin sa te iei de cineva fara motiv.”
Cuvintele lui Ken o dureau mai mult decat mainile si picioarele. “Am crezut ca era Fantoma,” murmura ea, sperand ca nu o aude.
“Yuuki… ar trebui sa renunti la obsesia asta. Uite ce probleme iti face.”
„Trebuie sa afle cine e si nu am sa las pe nimeni si nimic sa imi stea in cale,” zise fata ferm si se ridica in picioare.
A doua zi veni devreme, chiar daca era duminica, determinata sa isi termine treaba ca sa nu ii mai fie datoare. Bataie sau nu, daca vreodata mai zicea un cuvant despre cele intamplate in saptamana aceasta avea sa il snopeasca si mai rau in bataie.
Seara era asa de obosita incat abia se mai tinea pe picioare si deja avea impresia ca il rasplatise cu varf si indesat in timp ce se pregatea sa plece. Kyouichi aparu in sfarsit din spatele casei, unde statuse pana acum toata ziua, pentru prima data in ultimele doua zile fara o tigara aprinsa in gura sau in mana.
„Nu-i rau, ar trebui sa te las sa ma bati mai des,” zise baiatul uitandu-se la cat de curata era curtea.
„Asta s-o crezi tu... si de ce am eu impresia ca tu deobicei nu faci toate astea?”
„Poate pentru ca nu le fac. Deobicei Ken face jumatate, dar batranu i-a spus sa nu se bage.”
„Si eu care credeam ca vrei sa te razbuni.”
„Eu nu i-am zis sa te puna la munca. Cand m-a intrebat de ce sunt plin de vanatai i-am zis, apoi i-am zis ca o sa fac o pauza weekend-ul asta.”
„Deci tie nu prea iti pasa daca ma pedepseste sau nu...” zise fata incruntandu-se. „Si am lucrat atata din cauza ta.”
„Da, ca tu esti usa de biserica,” ii replica Kyouichi.
„Poate ca nu... dar imi esti dator... asa ca maine vi la mall cu mine si Seiko.
„Avem scoala, tii minte?”
„Da... de parca tie isi pasa. Dar fiindca nu ai stat la ore sau ai stat si nu esti atent, nu ai fost atent, nu stii ca maine este consiliu al profesorilor si nu se fac ultimele trei ore, asa ca avem timp berechet.”
„Bine, bine... dar de ce trebui sa vina Seiko?” intreba Kyouichi, aratand putin iritat.
„Pentru ca planuiam sa merg cu ea, dar acum vei veni si tu ca sa ne cari cumparaturile.”
„Poate nu ma lasi sa fumez ca va dau foc la ele.”
„Sa zicem... o tigara pentru fiecare doua plase pe care le tii,” zise Yuuki zambind. „Bine atunci, ne vedem maine!”
Dupa ce pleca, Kyouichi lua matura si o duse in sopron, dar cand iesea dadu nas in nas cu Ken.
„De ce i-ai spus?” il intreba. „Ai venit de atatea ori plin de vanatai acasa si de fiecare data cand te intreba tata ce ai patit il ignorai.”
„Ca sa se invete minte sa ma lase in pace,” ii raspunse baiatul putin incruntat si trecu pe langa el.
„Asta seara mai iesi?” intreba Ken.
„Nu-i treaba ta, de cate ori sa-ti zic?”

[sungoddess]

Hmmm.....ahahahaha.....d-abia astept sa vad cum o sa-l 'pedepseasca' maine la cumparaturi yuuki..

[uciha sasuke]

well cel putin a scapat si pustiul de treaba un weekend,ar trebui sa fie multumit,cat despre partea cu cumparaturile...mi-e mila de el

[sungoddess]

...buahaha..unde e capitolu urm ca tare vreau sa vad cum o sa se descurce baiatu... ...

[Crow]

8
Dupa ore Yuuki si Seiko mergeau de mana spre mall, Kyouichi cativa pasi in spatele lor aratand de parca cineva aruncase toate tigarile din lume. Indata ce ajunsera, Yuuki lua fiecare magazin de haine, pantofi sau cosmetice la rand, colega ei la cativa pasi in spatele ei. Dar orice zicea, nu putea sa il faca pe hamalul lor sa intre cu ele asa ca el astepta afara, uitandu-se urat la oricine se uita la el mai mult de cateva secunde.
Fata cu parul blond nu prea il lua in seama, dar Seiko se uita din cand in cand la el cu coada ochiului, colturile gurii ei formand un zambet diescret, iar de fiecare data cand se uita spre ea, isi intorcea imediat spatele la el si rosea.
“De cate ori sa-ti zic sa renunti?” o intreba Yuuki cand o vazu cum se comporta. “Nu merita.”
“Tu ai sa renunti la Fantoma? ii reprosa colega ei, putin incruntata. “Sa nu uiti ca ai zis ca poate fuma. Tot nu-mi vine sa cred ca l-ai batut.”
“Daca s-ar fi aparat macar putin, nu ar fi patit nimic. Tot nu inteleg ce vezi la el.”
“Exact ce vezi tu la Fantoma,” ii zise Seiko si isi mai intoarse putin capul spre baiatul care astepta afara.
“Cred ca glumesti. Nu au absolut nimic in comun,” comenta Yuuki putin iritata.
“Asta crezi tu,” murmura Seiko.
Trei ore mai tarziu, Kyouichi cara doua plase mari, pe care Yuuki le gasise intr-un magazin, in care ducea toate cele zece plasute mai mici. Chiar daca ii promisese ca poate fuma nu insemna ca putea sa fumeze mult. Ar fi putut chiar sa le puna pe toate in o singura plasa, dar nu vroia sa riste sa il calce pe coada prea mult, mai ales ca Seiko deja se uita suparata la ea.
“Hai ca am terminat oricum,” zise Yuuki zambind in timp ce se indreptau spre usa.
Erau la vreo o suta de metri de usa cand un grup de barbati imbracati in negru, cu masti de schi pe fata intrara inauntru si incepura sa traga cu pistoale spre tavan. Toata lumea incepu sa tipe si fugeau care incotro speriati, dar inainte ca cele doua fete sa reactioneze in vreun fel, Kyouichi le apuca pe amandoua de brat si la trase intr-o parte si apoi o luasera spre scari. Dar nu ajunsera prea departe ca doi barbati mascati si inarmati erau la iesirea spre parcare asa ca au facut cale intoarsa si s-au ascuns intr-o baie.
“Bine, in primul rand trebuie sa aflam cati sunt si cine e seful,” zise Yuuki. “Apoi, cineva trebuie sa le distraga atentia si…”
“Stai putin… ce ai de gand?” o intrerupse Seiko, care tremura din cap pana in picioare.
“Cum adica ce am de gand? Trebuie sa ii oprim!”
“Ai innebunit de tot?! Ce trebuie sa facem noi este sa scapam de aici,” zise Kyouichi, deloc surprins de idea ei.
“Si cu restul cum ramane? Toti oamenii aia care sunt inca prinsi, ei cum scapa?”
“Nu ne priveste pe noi. Suntem trei adolescenti, aia sunt vreo douazeci si toti au pistoale!”
“Chiar nu il asculti deloc pe sensei Okugi?” il intreba Yuuki, simtind cum incepea sa isi piarda rabdarea. “Nu arma conteaza si cum o folosesti.”
“Oh, da… ca greu mai e sa tintesti si sa apesi pe tragaci,” ii replica baiatul. “Asculta, toate aiurelile filozofice ale batranului suna bine in teorie, dar asta e practica. Daca tu vrei sa iti risti gatul pentru un grup de necunoscuti, n-ai decat. Dar eu am plecat de aici.”
“Are dreptate, Yuuki,” zise Seiko. “Nu avem nici o sansa impotriva lor. Trebuie sa iesim de aici si sa sunam la politie.”
Cate clipe fata cu parul blond statu nemiscata, privindu-l pe Kyouichi cum incerca sa scoata grilajul de la aerisirea din tavan. “Ba nu, tu trebuie sa mergi la politie, iar el… poate sa fuga cu coada intre picioare. Eu am de gand sa fac ceva,” si cu asta iesi din baie.
“Oh, nu… Trebuie sa o ajuti,” ii zise baiatului, cu mai mult curaj si fermitate decat avusese vreodata tonul vocii ei.
“Daca ea e sinucigasa asta nu inseamna ca trebuie sa fim si noi,” ii zise dadn jos bucata de metal si punand-o usor pe jos ca sa nu faca zgomot. “Acum hai, tu prima.”
Dar Seiko nu misca, il privea fix in ochi. “Stiu ca nu vorbesti serios. Stiu ca nu asa esti tu.”
“Nu avem timp de dezbateri, vi sau nu?” o intreba intinzand mana spre ea.
“Acum un an, plecam de la ore cand am vazut un grup de indivizi cum sa luau de un baiat, incercand sa il faca sa le dea banii de buzunar. Vroiam sa chem pe cineva sa il ajute cand ai aparut tu. Le-ai zis sa il lase in pace, si cand nu au facut-o s-au legat si de tine… si i-ai batut mar. pe toti trei fara ca ei sa te atinga. Nu am spus nimanui, dar stiu ca poti sa te lupti mai bine ca Yuuki, acum te rog, ajut-o cumva.”
O vreme lunga Kyouichi o privi fara sa nu zica nimic. Isi lasase mana jos, dar fata ii era calma, dar nu obisnuita expresie nepasatoare. “Bine, tu iesi de aici si mergi la politie. Ma duc dupa ea, dar numai ca sa o scot de aici, fie ca vrea, fie ca nu.”
“Iti multumesc!” zise Seiko si i-ar fi sarit in brate, dar mai intai isi puse mainile la gura, dandu-si seama ca aproape strigase. Cand nu aparu nimeni, mearsa langa el si cu ajutorul sau intra in canalul de aerisire.
Cateva minute, Kyouichi statu langa gura de aerisire, dar cand se intoarse spre usa, unul dintre barnati intra inauntru si tinti pistolul spre el. baiatul ridica mainile in aer si se prefacu speriat, iar cand mascatul era la doi metri de el, se lasa dintr-odata pe jos si ii matura picioarele de sub el. In momentul in care barbatul ateriza, Kyouichi se repezi asupra lui si il pocni inainte sa poate sa strige dupa ajutor sau sa incerce sa traga in el. Dupa ce il lega cu propria-i curea, tanarul lua jeaca barbatului, pistolul si masca si iesi din baie.

[sungoddess]

Ah...crap...i hate cliffhangers.......

Ok...nu ma asteptam ca seiko sa:

...1...stie chestia aia despre kyouichi.....m-a surprins..

...2...fie diferita de alte fete care at cand e vb de tipu pe care il plac sa roseasca si sa inceapa sa se balbaie...mi-a placut ca a avut curajul intr-un fel sa-l infrunte..si sa-l mustre intr-un fel ca ceea ce vroia sa faca nu ar fi corect....hmm..interesant......acum d-abia astept sa vad c va face kyouichi..