Fantoma

[Crow]

14
A doua zi, cerul era insorit. Era o dimineata placuta, nici prea rece, nici prea cald, numai buna pentru o plimbare. Doua fete imbracate in uniforme de scoala discutau ceva foarte important pentru ca una din ele nu se oprea din vorbit, in timp ce cealalta nu isi lua ochii mirati de pe ea. Amandoua incercau sa si mearga drept in acelasi timp, pana cand…
“Nici gand!” zise Seiko si grabi pasul, aratand mai furioasa decat s-ar fi crezut posibil, avand in vedere personalitatea ei.
“Haide, Seiko… te rog!”
“Nici nu ma gandesc, Yuuki! Nu ai sa ma implici si pe mine in planurile tale absurde.”
“Dar deja ai fost…”
“Bine! Nu o sa ma mai implici in ele!” ii replica fata.
“Dar mie nu o sa-mi zica orice i-as face, sti bine,” insita fata cu parul blond.
“Si a cui e vina?” o intreba Seiko incrusisandu-si mainile peste piept.
“Te rog!” zise Yuuki si o imbratisa strans de la spate. “Far orice!”
“Nu, nu si nu!” ii zise Seiko si se elibera din stransoarea care oricum nu era prea puternica. “Daca vrei sa afli care dintre ei e Fantoma, n-ai decat sa ii intrebi singura, pe amandoi.”
Cum sa ii intrebe singura? Nici unul din ei nu avea sa ii zica nimic chiar daca o facea cu lacrimi in ochi. Amandoi stiau prea bine cat de mult vroia ea sa afle cine era Fantoma. Kyouichi probabil ca nu ar mai vorbi cu ea o saptamana intreaga daca ar incerca sa il intrebe, iar Ken… O durea inima cand se gandea la el. Intotdeauna fusese atat de amabil si cumsecade, mai ales in preajma ei. Era ca un frate mai mare sau, cel putin, un prieten foarte bun. Asa ca, stiind cat de obsedata era, cum a putut sa ii ascunda adevarul atata timp? Nu avea incredere in ea ca ar putea sa pastreze secretul in orice circumstanta.
Vazuse destule filme cu eroi cu identitati secrete pe care le ascundeau de persoanele de care erau cel mai apropiati pentru a-i proteja. Dar ea putea sa-si poarte de grija, asa ca ori Ken era la fel ca acei eroi care isi dezvaluiau identiatea secreta cand erau pe cale sa moara, ori chiar credea ca nu isi putea purta de grija. Asta era unul din multele intrebari pe care avea sa i le puna dupa ce afla care dintre ei era Fantoma, dar mai intai…
“Haide, Seiko! Nu o pot face de una singura, am nevoie de tine.”
“De ce eu? Daca tot planuiesti sa il storci pe Ken de informatii, de ce nu afli care din ei este Fantoma prin eliminare?”
“Tu, pentru ca esti probabil singura persoana oarecum apropiata lui caruia ar putea sa ii zica asa ceva. Si vreau sa o facem in acelasi timp. Nu vreau sa risc ca sa-si spuna unul altuia ce incerc sa fac, asa poate ca ii luam prin surprindere si aflam adevarul chiar daca ei nu vor sa ni-l zica.”
“Suna ca restul planurilor tale nebunesti care nu are nici o sansa de succes,” comenta Seiko.
“Asa si?”
“Si majoritatea planurilor ca asta, mai ales cele cu cele mai putine sanse de succes si care suna cel mai ridicol… deobicei au succes,” ofta Seiko.
“Vezi?” zise Yuuki putin entuziasmata ca incepea sa cedeze colega ei. De fapt, foarte entuziasmata, dar incerca sa ascunda cat de mult ca sa nu fie refuzata.
“Bine, atunci fie ca e sau nu e Kyouichi Fantoma, de acum in colo o sa il lasi in pace, clar?”
“Promit!”
Rumiko intra intr-o camera mare cat o sala de teatru care era luminata de o singura veoza ce statea pe un birou la capatul camerei. In spatele biroului, asezat pe un scaun de piele neagra, statea un barbat imbracat intr-o camasa bleu-marin care fuma un trabuc. Lumina era la doar douazeci de centimetri deasupra biroului, asa ca fata lui nu se vedea. Femeia se opri in fata biroului si dupa isi inclina putin capul, puse dosarul pe care il avea in mana pe birou in fata lui.
“Am vizionat toate inregistrarile pe care le-am luat de la mall,” incepu ea deshizand dosarul. “In afara de Kisuke si oamenii lui, doar doua alte persoane au intrat in camera de supraveghere. Aceasta fata,” spuse indicand o poza. “Identificata ca Midorikawa Yuuki. Si… el,” adauga aratand spre o alta poza. “Al unui tanar sub numele de Okugi Kyouichi.”
“Kyouichi?” repeta barbatul ridicand poza lui Kyouichi sa o vada mai bine, ridicand si lumina cu cealalta mana, putina lumina revarsandu-se pe jumatatea de jos a fetei sale.
“Da, se pare ca acest tanar, in varsta de saisprezece ani, a fost adoptat de Okugi Kaito acum unsprezece ani.”
“Serios?”
“Acest Okugi este un maestru batran al unui stil de lupta foarte vechi si…”
“Foate eficient,” o intrerupse zambind. “Fi cu ochii pe ei, dar nimeni nu intra in contact cu ei. Deocamdata… vreau sa il observ.”
“Dar daca e o posibilitate ca el e Fantoma, nu ar trebui sa il neutralizam?”
“Desigur, asta ar fi cea mai logica decizie. Dar…de data aceasta, vreau sa fiu putin… ilogic,” zise barbatul zambind, ochii sai fixati asupra pozei lui Kyouichi.
“Cum doresti,” zise femeia si dadu sa plece.”
“Inca un lucru, Rumiko. Vreau sa afli tot ce poti despre adoptie, absolut tot.”

[sungoddess]

...cum ziceam...treaba se impute..but i like it 

[uciha sasuke]

damn asta m-a bagat complet in ceata

[sungoddess]

PWND!!!! ......oh oh...asta inseamna ca yuuki si kyouichi o sa aiba probleme..?...yey..we get to see more of kyouichi kicking ass!

[Crow]

15
Cand auzi usa ca se deschide, se ridica automat in picioare si se pregati sa apuce tigara din gura, dar persoana care statea la putin peste un metru distanta nu era cea la care se astepta. Desi putin confuz se aseza inapoi pe jos si trase un fum. Fata nu misca din locul in care incremenise si se uita la el, rosie din cap pana in picioare.
“Uh, stiu ca s-au terminat orele, dar… ma gandeam ca ai vrea sa mananci cu mine,” zise Seiko, incercand sa nu se balbaie. “Nu ai venit la cantina si stiu ca nu iti aduci niciodata de mancare.”
“Mananc cam mult,” ii spuse baiatul fara sa se uite la ea.
“Am adus destula,” zise fata aratand punga plina cu bunatati din mana ei.
Kyouichi o privi cateva clipe, ea luandu-si ochii de pe fata lui si fixandu-si privirea asupra pantofilor ei. “Nu zic nu la mancare gratuita,” ii zise intr-un tarziu dand din umeri.
Mancara in tacere, Seiko fiind prea rusinoasa ca sa mai zica ceva, simplul fapt ca vorbise cu el si acum mancau impreuna era mai mult decat ar fi fost in stare pana acum. Dar desi era sigura ca o sa strice totul, trebuia sa il intrebe ce o rugase Yuuki.
“Avem lucrare la istorie vineri,” ii zise, nestiind cum altfel sa il faca sa vorbeasca, dar el nu zise nimic si continua sa manance. “Daca vrei, poti sa-ti fac notite.”
“Nu-i nevoie, am sursele mele… sau nu o sa vin.”
 “Nu stiu cum reusesti sa iei note de trecere fara sa inveti, nu tin minte sa te fi vazut copiind tot timpul.”
“Asta e si idea, sa nu ma vada nimeni.”
“Si… cu ce iti ocupi timpul liber?” il intreba, strangand mai tare cutia de suc din maini.
“Mai nimic special. Ma odihnesc cum pot cand nu ma pune batranul la munca.”
“Yuuki zicea ca inca te mai antrenezi… bineinteles stiam asta, de la intamplarea de acum un an,” ii spuse si pentru cateva clipe reusi sa se relaxeze destul cat sa zambeasca putin, chiar daca nu isi lua privirea de pe cutia de suc din fata ei.
“Yuuki vorbeste cam mult.”
“Mi-a mai spus si altceva… interesant,” zise fata si simti cum inima incepea sa ii bata din ce in ce mai tare. “A gasit masca Fantomei la voi acasa.”
Daca s-ar fi uitat la el ar fi vazut ca pentru cateva clipe, Kyouichi isi tinuse respiratia, iar ochii lui erau deschisi larg de parca cineva ar fi sarit din tufisuri in fata lui. Dupa cateva clipe, expresia de pe fata lui se intoarse la cea obisnuita, desi putin iritata.
“De unde e sigura ca era a Fantomei si nu era o masca oarecare?”
“A vazut-o de aproape de destule ori.”
“Si acum ce? Crede ca sunt Fantoma si te-a trimis pe tine sa afle daca e adevarat sau nu? Stiu ca ea nu gandeste, dar ma asteptam la ceva mai mult de la tine,” ii zise si dadu sa se ridice, dar Seiko il prinse de maneca.
“Nu am acceptat pentru ca m-a rugat ea, ci pentru ca vreau sa aflu eu.”
“De cand esti tu fana a faimosului…”
“Nu vreau sa aflu cine e Fantoma,” il intrerupse, mana ei desi tremura nu ii dadu drumul. “Vreau sa stiu cine esti tu.”
Kyouichi o privi cateva clipe si apoi zambi. Ii apuca mana usor, dar cand il simti, fata ii dadu drumul. “Cineva pe care nu ai vrea sa il cunosti prea bine.”
Bun! Totul mergea conform planului. Seiko ramase la scoala ca sa stea de vorba cu Kyouichi, iar ea se indrepta spre locul de munca a lui Ken. O dusese mai demult acolo, cand o conducea spre casa, si inca tinea minte perfect cum sa ajunga. Firma de publicitate in care lucra era mica si sediul lor nu era mai mare ca sala de sport de la scoala, dar era plina de birouri si toti pareau foarte ocupati. Atat de ocupati incat nimeni nu o observa, nici macar Ken, pana nu se opri in fata biroului sau.
“Yuuki?!” zise tresarind, aproape scapand receptorul din mana. “Ce faci aici?”
“Stiam ca pe la ora asta scapi asa ca ma gandeam sa mergem putin la plimbare, vrei?”
“Mai am de dat cateva telefoane, dar daca nu te deranjeaza sa astepti…”
“Sigur ca nu!” il intrerupse si se arunca intr-un scaun gol.
Statu in scaun si se uita in jur la toti oamenii imbracati in costume care se plimbau de colo, colo. Ca si prima data cand fusese aici, toata lumea era ocupata, dar in nici zece minute, Ken isi termina treaba. Isi lua servieta si cei doi se indreptara spre statia de autobuz, vorbind de cum le fusese ziua.
“Iti zic eu, se streseaza mai mult profesorii nostri cu mediile noastre decat noi.”
“Asta arata ca sunt foarte implicati, le pasa de elevi si vor sa aibe succes in viata.”
“Poate… dar nu ar strica sa o lase mai usor.”
“E mai bine decat sa ai profesori carora nu le pasa de nimic. Am avut unii care nici macar nu predau materia, am fost nevoit sa invat pentru examene doar din carti, fara alte explicatii.”
“Aici ai si tu dreptate,” ii zise fata, verificand expresia de pe fata, parea relaxat si nu isi putea permite sa piarda timpul. “Auzi Ken? Tu chiar nu te-ai mai antrenat?”
“Nu am mai avut timp,” ii raspunse si fata obesva o urma de regret in tonul vocii sale.
“Deci esti foarte ocupat deobicei?”
“De dimineata pana seara.”
“Si… ce faci dupa ce se lasa seara?”
“Dorm,” ii raspunse zambind. “Sunt prea obosit pentru altceva.”
“Ca de exemplu… sa te imbraci intr-un costum alb si sa cutreieri orasul?”
“Sa ce?”
“Ken,” zise Yuuki si se opri dintr-o data. “Te-am vazut weekend-ul trecut cu masca Fantomei in mana.”
Tanarul ingheta si expresia de soc de pe fata lui dovedea ca era cu adevarat masca Fantomei pe care o avuse atunci in mana.
“Care dintre voi este?” il intreba, apropiindu-se putin de el.
“Yuuki… sper ca intelegi de ce… dar nu iti pot raspunde la intrebarea asta,” ii zise Ken, fara sa o priveasca in ochi.
Dar ea nu avea de gand sa il lase sa scape, nu cand raspunsul pe care il cautase atata timp era atat de aproape. “Ken,” zise fata si se apropie si mai mult si il apuca de brat, facandu-l sa isi intoarca privirea si sa se uite la ea. “Sunt eu, Yuuki. Stii ca poti sa imi spui orice.”
Ken ezita si apoi isi intoarse iarasi privirea. “Nu pot.”
“Bineinteles ca nu,” zise fata zambind. “Pentru ca te-a rugat sa nu imi spui, nu-i asa?”
Ken nu ii raspunse, dar tacerea lui ii spuse tot ce vroia sa stie.

[sungoddess]

Aha!...deci..pan la urma...E kyouichi...sau nu...?..... ....

[uciha sasuke]

in sfarsit... deci ori am avut dreptate si Kyouichi e fantoma si cei doi il ajuta,ori Ken e fantoma si ceilalti doi il ajuta,altfel nu imi pot explica ce si cum ar fi

[Crow]

16
Stia in sfarsit adevarul… dar nu o ajuta mult, nu dupa ce Ken o facuse sa promite ca nu ii va spune fratelui sau vitreg ca aflase indirect de la el. Trebuia sa il prinda in flagrant intr-o noapte si sa il demaste. Ceea ce nu ar fi fost greu daca nu ii promisese lui Seiko ca il lasa in pace. Asa ca era de una singura sau era? La mall aproape ca s-a demascat singur, deci tot ce trebuia sa faca era sa il puna intr-o situatie in care nu va avea de ales decat sa recunoasca adevarul.
Intr-o zi, la sfarsitul orelor ‘convinse’ cativa baieti sa se prefaca ca se legau de ea chiar cand el cobora din de pe acoperis ca sa mearga acasa. Poate ca nu o placea prea mult… sau deloc, dar ca Fantoma, nu avea cum sa o ignore.
Totul mergea perfect, majoritatea elevilor si profesorilor plecasera asa ca unde era ea in curte, inconjurata de cinci baieti era destul de ascunda, dar nu complet. Stia ca de obicei, Kyouichi trecea pe acolo cand se ducea acasa asa ca nu avea cum sa nu o vada, ramanea doar sa il astepte.
Kyouichi cobora scarile, fata putin somnoroasa, frecandu-si gatul ca nu dormise prea bine cu capul pe geanta. Cand deschise usa si se indrepta spre iesire auzi pe cineva vorbind in apropiere. La inceput nu ii baga in seama, dar vocile se apropiau din ce in ce mai mult si pana la urma o auzi pe Yuuki. Se certa cu cel putin inca trei baieti, dar cand sa iasa, vazu ca era inconjurata de cinci baieti, bluza ii era pe jumatate descheiata si avea ceva rosu pe buza.
Prima lui reactie a fost sa se opreasca si era cat pe ce sa mearga in directia ei cand isi dadu seama ca ceva nu era in regula. Ii stia pe cei cinci si nici unul din ei nu ar fi fost in stare sa o loveasca, chiar daca sareau toti cinci pe ea in acelasi timp, cel putin doi nu se mai ridicau ca sa mai incerce inca o data.
‘Ce o apuca… Ken!’ isi zise furios si isi continua drumul ignorand-o pe Yuuki si asa zisi ei atacatori.
Cand il vazu indreptandu-se spre ea, incerca sa para cat mai suparata posibil. Descheiase primi patru nasturi si isi daduse si cu putin ketchup pe buza de jos, ca sa arate credibil. Pentru cateva clipe, Kyouichi se opri si se uita la ea, era sigura ca planul ei mersese, dar isi continua drumul de parca nici nu era acolo.
“Midorikawa,” zise unul din baieti. “Nu pe el il asteptam?”
“Ba da…”
“Nu cred ca ne-a vazut,” zise altul.
“Mai degraba nu i-a pasat,” murmura Yuuki. “Bine, puteti pleca.”
“Da bine…” zise primul. “Data viitoare gasesteti alte victime.”
Dar Yuuki nu il auzi, se uita la Kyouichi care se indeparta. Isi incheie bluza si se stearsa cu un servetel pe gura, dar cand sa isi apuce geanta, vazu cu coada ochiului pe cineva la cativa metri departare. Acel cineva avea bratele incrucisate si o privire furioasa pe fata.
“Ai promis!” se rasti Seiko la ea.
“Pai, Seiko… vezi tu…”
“De ce nu il poti lasa in pace? Nu vezi ca are destule pe cap fara sa trebuiasca sa te suporte pe tine?”
“L-as lasa in pace daca nu s-ar mai ascunde atat de mult,” ii intoarse Yuuki, putin iritata si ea. “Inteleg de ce poarta o masca, dar de ce trebuie sa se ascunda de noi?”
“De ‘noi’? Sau de tine?”
“Asta ce vrea sa insemne?”
“De doi ani de zile esti obsedata de el… sau e mai mult decat obsesie?”
“Asta e ridicol,” zise Yuuki, dar nu o privi in ochi.
“Chiar e? Poate ca nu il suporti pe Kyouichi, dar Fantoma?”
“Sunt unul si aceeasi…”
“Nu au fost pana de curand,” o intrerupse Seiko. “Nu iti pot reprosa ca ti la Fantoma, dar daca te incerci sa te apropii de Kyouichi doar pentru ca te-a salvat acum doi ani, jur ca nu te voi ierta niciodata.”
“Seiko nu e ce crezi…”
“Vorbesc serios, Yuuki,” ii zise prietena ei ferm. “Sti bine ce simt pentru el.”
Cand ajunse acasa, Ken se duse direct in camera lui. Era asa de obosit incat nu isi dadu seama ca usa era intredeschisa. Lasa geanta pe un scaun de langa usa, dar cand sa se intoarca avu o fractiune de secunda sa isi ridice bratul drept sa pareze un pumn indreptat spre fata lui. Dar stia ca acel pumn era doar o diversiune asa ca mana stanga deja se indrepta spre stomac ca sa pareze un al doilea pumn. Isi impinse atacatorul inapoi, doar ca sa trebuiasca sa se lase in jos ca sa nu fie lovit de un picior in fata, dar de data asta nu a ramas doar in defensiva si il prinse de picior.
Kyouichi isi lasa toata greutatea pe piciorul prins si isi ridica al doilea picior ca sa il loveasca, dar Ken ii dadu drumul in ultimul moment. Ateriza in palme si se rostogoli si in cateva clipe era iarasi in picioare, dar cand se intoarse, un pumn pregatit sa loveasca, cealalta mana pregatit sa se apere a fost intampinat de aceeasi combinatie si cei doi ramasera fata in fata fiecare prinsese pumnul cu care intentiona sa atace cu mana libera.
“Buna si tie,” zise Ken. “Nu am mai exersat impreuna de trei ani. S-a intamplat ceva?”
“I-ai spus lui Yuuki!” se rasti baiatul la el. “Te-am… te-am rugat sa nu zici nimanui, mai ales ei.”
“Nu i-am zis nimic,” zise Ken si il impinse inapoi, apoi se indrepta. “A aflat singura, ai fost putin cam neglijent in ultima vreme. Dar nu as fi crezut ca avea de gand sa vina la tine…”
“Nu a venit. S-a prefacut ca era atacata.”
“E foarte despteapta…”
“Dar nici chiar asa,” il intrerupse. “Ce s-a intamplat la mall nu era nici pe departe o dovada incontestabila.”
“Ai dreptate…” zise Ken, vocea lui ceva mai slaba. “Dar vazandu-ma cu masca in mana a fost.”
“Grozav… mersi, un lucru te rog si nici asta nu poti face. Deja i-a spus lui Seiko, cine stie cati alti stiu deja.”
“Stii ca Yuuki nu e genul. Si stii prea bine de ce i-a spus lui Seiko.”
“Alta durere de cap…” zise Kyouichi si iesi din camera.
“Zici tu asta, dar amandoi stim ce gandesti cu adevarat… si ce simti.”

[Butterfly]

yei am avut dreptate, am avut dreptate :d/ el era fantoma

[Crow]

17
Doar pentru ca primul ei plan esuase, asta nu insemna ca nu putea sa gaseasca unul mai bun. Deocamdata, continua sa il sacaie cum facea tot timpul. Nu il lasa sa fumeze sau sa doarma, dar oricat de mult il irita, nu reusea sa il faca sa isi piarda controlul.
“Pur si simplu nu poti renunta, nici macar cand te rog eu,” zise Seiko incruntata.
“Haide, Seiko… Vreau doar sa nu se mai ascunda de noi doua. Suntem singurele doua persoane din toata scoala, in afara de profesori, cu care vorbeste. Poate ca nu recunoaste, dar suntem singurele lui prietene.”
“Crezi ca nu stiu asta?” o intreba fata cu parul saten, dar in acelasi timp rosi putin.
“Tu singura ai zis ca vrei sa il cunosti, vrei sa sti cine e. Daca il facem sa recunoasca cine e, poate ca o sa reusesti sa il faci sa vorbeasca mai mult. Cine stie? Poate te si place.”
“Zici asta doar pentru ca vrei sa te ajut,” ii reprosa Seiko, dar fata era din ce in ce mai rosie.
“Da… dar hai sa o luam logic. Cu mine vorbeste pentru ca nu are de ales, dar tu? Ce alt motiv ar fi avut sa te bage pe tine in seama cand el ignora intreaga lume?”
“C-chiar crezi?”
“E doar un singur mod de a afla,” ii zise si puse o mana in jurul umerilor ei.
“Bine… dar daca se supara, dau vina pe tine.”
Cu ajutorul lui Seiko era sigura ca avea sa reuseasca sa il forteze sa admita ca e Fantoma, tot ce ramanea era sa gaseasca o metoda prin care sa il oblige sa o faca de unul singur. Dar mai intai, trebuia sa ajunga la ore. Era destul de innourat, asa ca Kyouichi venise si el sa stea la ore, chiar daca nu era atent la nimeni si nimic.
La ultima ora profesorul intarzie si clasa era din ce in ce mai galagioasa. Yuuki incerca din rasputeri sa ii calmeze, stand in fata clasei si strigand cand la unul cand la altul, dar degeaba. Kyouichi dormea cu capul pe banca, iar Seiko se uita timida in jur, ingrijorata ca toata clasa va fi trasa la raspundere. Doi baieti se ridicara in picioare si se indreptara spre usa cand Yuuki se puse intre ei si usa.
“Nu mergeti niciunde!” zise ea ferm.
“La o parte, Midorikawa,” zise unul dintre baieti si o impinsera amandoi in acelasi timp.
Fata incerca sa le reziste, dar pana la urma isi pierdu echilibrul si cazu in spate, dar nu ajunse pe podea ci in bratele cuiva. Cand se uita in sus vazu cu capul in jos, fata unei femei care ii zambea. Se ridica in picioare, cei doi baieti se dusesera inapoi la locurile lor. Femeia era imbracata intr-un costum gri, avea par brunet pe care il purta intr-un coc in care avea doua ace lungi care sa ii tina coafura in loc. Nu purta mult machiaj, doar putin rus si fard.
“Iti multumesc de ajutor si imi pare rau ca am intarziat,” ii zise femeia.
“Cu placere, dar… avem ora cu domnul Akito.”
“O sa iti explic totul, daca te duci la locul tau.”
Yuuki se duse repede in banca, toata clasa amutise si se uitau toti atenti la profesoara tanara care mearsa in fata catedrei si se sprijini de ea. “Buna ziua, eu sunt Rumiko Seto si, de azi inainte, il voi inlocui pe domnul Akito care este in concediu medical.”
Prima impresie a lui Yuuki a fost ca parea o persoana binevoitoare si draguta, pana la sfarsitul orei devenise profesoara ei preferata. Zambea mai tot timpul, se oprea des ca sa dea explicatii sau sa raspunda la intrebari si, cand era necesar, avea o privire ferma si severa care facea toata clasa sa taca si sa asculte. Ba mai mult, cand il vazu pe Kyouichi ca doarme il trezi si il puse sa mearga la tabla, din pacate reusi sa raspunda la majoritatea intrebarilor ei.
“Profesoara noua pare foarte amabila,” zise Yuuki cand plecara de la scoala.
“E doar o profa,” comenta Kyouichi pe un ton indiferent.
“E foarte frumoasa,” zise Seiko si cu coada ochiului urmari reactia baiatului.
“O fi,” zise el si dadu din umeri.
Cand ajunsera la colt, cei trei se despartira, fetele mergand intr-o directie, iar Kyouichi indreptantu-se spre dealul in varful caruia era vechiul dojo.
“Ti-am zis ca nu e interesat de altcineva,” ii spuse Yuuki colegei ei dupa ce ramasera singure.
“Asta nu inseamna ca e interesat de mine…”
“Nu vad de ce nu,” zise o a treia voce si fetele tresarira, dar cand se intoarsera o vazura pe noua profesoara.
“Doamna profesoara, ce cautati aici?” o inteba Yuuki.
“Nu suntem la scoala, fetelor. Nu trebuie sa fiti asa formale. Spuneti-mi Rumiko,” le zise zambind. “Asa deci, te-ai indragostit de ‘rebelul’ clasei?” o intreba pe Seiko, care se facu rosie toata.
“Da… pai, stiti… eu…”
“Se balbaie cand e vorba de Kyouichi,” explica Yuuki.
“Nu trebuie sa fi asa rusinoasa,” ii zise femeia lui Seiko, punand o mana pe umarul ei. “Cel mai des, genul lui de baieti prefera fete mai timide pentru ca sunt exact opusul lor. Poate ca nu o arata, dar sunt sigura ca te place.”
“ N-nu cred…” se balbaii Seiko.
“Hai ca te-ai facut destul de ras,” zise Yuuki si isi lua colega de brat. “Buna seara, doamna… adica, Rumiko.”
“Pa fetelor,” zise femeia zambind si le facu cu mana.
Astepta acolo cateva minute pana ce veni o masina negra care opri langa ea. Soferul iesi din masina si ii deschise portiera. Dupa ce urca in masina, Rumiko isi aprinse o tigara si isi scoase telefonul din poseta.
“Alo? M-am infiltrat cum ai cerut. Da, se pare ca sunt in aceeasi clasa. Voi sta cu ochii pe ei. Nu, va fi usor, trebuie doar sa actionam la momentul potrivit.”

[sungoddess]

Buhahaha...tare!....daca n-ar fi tipa cea rea cred ca mi-ar placea de profa...no..wait...de unde stiu yuuki si evil teach ca kyouichi o place pe seiko...!![zettai muri desu! ]

[uciha sasuke]

deci mai vreau come on man acuma incepe partea interesantda mai ales ca am avut dreptate... din nou ca Kyouichi este ajutat de Ken la afacerea cu fantoma.So ce se intampla mai departe?

[sungoddess]

uchiha..u de ce urmaresti povestea..ca sa vezi ca ai dreptate..sau ptr k e interesanta..?stim ca ai avut o banuiala si ca s-a adeverit..no point in saying over and over again...nu e nice[ o zic din punctul de vedere al unui scriitor]