Impresii despre jocuri.

[Danielle]

În primul rând, nu fac review la un joc anume, pentru că nu mă pricep la aşa ceva, însă încerc să-mi expun impresiile despre anumite jocuri, ca jucător direct ale lor.

      Oricine a jucat un joc mai lung măcar odată. Dacă l-a impresionat ceva la acel joc, dacă l-a enevat ceva, poate să-şi scrie impresiile în acest topic. Iată impresiile mele despre două jocuri :



1.   Broken Sword: The Shadow of the Templars

      Personajul principal al acestui joc de tip Point and Click este George Stobbart. George Stobbart este un turist american în vacanţă în Paris, toamna. Povestea începe când George îşi bea liniştit cafeaua şi este întrerupt de explozia unei bombe plantate de un om îmbrăcat în clovn. El investighează explozia şi porneşte alături de Nico Collard într-o aventură care îi duce pe tot globul; o aventură cu culturi şi asasinări toate ducând la Cavalerii Templieri.

      Este primul meu joc mai lung. De asemenea, am reuşit să-l termin fără să mă folosesc de un walktrough. Mi-a luat ceva luni bune, bineînţeles, până l-am terminat, dar mi-a plăcut. Coloritul jocului este destul de drăguţ, culorile fiind blânde, iar personajele sunt bine conturate.

      Mi s-a părut destul de enervant dialogul între personajele cu care se întâlnea George pe parcursul jocului. Aveam tendinţa uneori sa dau de multe ori click pe mouse pentru a se derula mai repede dialogul.

      În ansamblu, jocul mi s-a părut fascinant, dar e de înţeles, din moment ce a fost primul joc mai lung. I-aş da un 9 (nouă).



2.   Broken Sword II: The Smoking Mirror

Al doilea joc al seriei îl are în centru tot pe George Stobbart. În al doilea joc al seriei, George Stobbart investighează răpirea noii sale iubite, Nico Collard, el descoperind o reţea de traficanţi de droguri care are legătură cu un sinistru zeu mayaş.

      Şi acest joc l-am terminat fără ajutorul unui walktrough. Faţă de primul joc, culorile sunt ceva mai luminoase, iar acţiunea se desfăşoară mai mult în exterior, faţă de prima serie. De asemenea apar şi aici aceleaşi dialoguri lungi şi enervante.

      Ceea ce mi s-a părut interesant la joc a fost legenda zeului Quetzacoatl pe care George o ascultă când ajunge într-un sat mayaş. Şi acestui joc i-aş da un 9 (nouă).

[Kyo]

nefertiti, welcome back

[Danielle]

Multumesc, Kyo. 

Continuăm impresiile depre jocuri.



      Syberia I şi II

      Atât în Syberia I, cât şi în Syberia II jucătorul conduce un personaj. Acesta este Kate Walker. Jucătorul foloseşte de data aceasta numai mouse-ul pentru a se deplasa, a lua obiecte sau a rezolva puzzle-urile existente în joc.
      
      În Syberia I Kate Walker ajunge în Valadilène, unde este trimisă pentru a cumpăra o fabrică de roboţi. Aici află că proprietara fabricii a decedat. Investigaţiile pe care le face Kate duc către o nouă descoperire : defuncta are un frate care trăieşte.

      Îndată ce află de fratele defunctei, începe călătoria lui Kate. Acţiunea se desfăşoară mai mult în exterior, iar jocul este astfel construit, încât jucătorul să nu stea cu teama că personajul lui moare sau că face o mişcare greşită.

      Culorile jocului sunt destul de plăcute. La fel ca şi în Broken Sword,     m-au enervat dialogurile lungi, uneori obositoare. I-aş da un 9 (nouă).[/b]

      În Syberia II, aceeaşi Kate Walker,  ajută pe Hans, fratele defunctei din prima serie a jocului să ajungă într-un loc numit Syberia. Hans doreşte să vadă mamuţii. Şi aici acţiunea se desfăşoară mai mult în exterior, iar ca şi coloristică predomină albul.

      Finalul jocului este înduioşător. Dialogurile, la fel de lungi ca şi-n prima serie. I-aş da tot 9 (nouă). Menţionez că la aceste jocuri m-am ajutat de walktrough pentru a le rezolva mai uşor.



      The Longest Journey

      Personajul principal este April Ryan. Jocul începe cu un vis ciudat al personajului principal, ce are legătură cu un dragon alb şi cu haosul. Trezită din ciudatul vis, April se apucă să investigheze şi pe parcurs află că este un shift – poate călători între două lumi.

      April ajunge în Arcadia, unde află povestea echilibrului şi a celor două lumi Stark, lumea ei şi Arcadia, lumea în care a ajuns. De asemenea, ea trebuie să găsească o persoană care să fie capabilă să vegheze asupra fluxului echilibrului.

      Acţiunea jocului are loc atât în interior, cât şi în exterior. Dialogurile sunt lungi şi m-a fascinat povestea echilibrului. Merită un 9 (nouă)



Dreamfall: The Longest Journey

      Se continuă povestea din primul joc. Faţă de primul joc, care se derula cu ajutorul mouse-ului, la acesta, jucătorul se foloseşte atât de mouse, cât şi de tastatură.

      Este un joc ce l-am făcut cu ajutorul walktrough-ului şi mărturisesc că unul dintre jocurile ce mi s-au părut mai dificile ca rezolvare. Aici nu mi-am mai permis să sar peste dialoguri. Ceea ce este interesant la acest joc este că puteam juca cu trei personaje diferite. Nu eram tot timpul acelaşi personaj. De asemenea, deşi walkthrough-ul a fost în limba engleză, unele cuvinte punându-mi probleme de înţelegere, fără el aş fi fost pierdută, mai ales într-o anumită scenă din joc.

      Culorile sunt destul de închise. Jocul se desfăşoară atât la exterior cât şi în interior. Sunt multe puzzle-uri de rezolvat, dar jocul este destul de antrenant. Cred că merită 9 (nouă).

   
            Harry Potter şi piatra filosofală

      Acest joc se poate juca numai cu ajutorul tastaturii, dar se poate folosi şi mouse-ul, în special la părţile în care Harry trebuie să „execute” o anumită vrajă. Bineînţeles că nu putea lipsi un joc care să fie inspirat după cartea cu acelaşi titlu.

      Acest joc mi-a solicitat mult atenţia, mai ales la meciurile de Quiddich unde trebuia smăresc „fluturaşul” zburător. Controlul măturii lui Harry mi s-a părut cea mai grea parte a jocului.

      Interioarele şi culorile jocului sunt cam deprimante. Cel puţin aşa mi s-au părut mie. Ai tendinţa să ameţeşti urmărind personajul pe care-l conduci. Cum personajul trebuie să sară mereu de colo-colo, avantajos pentru jucător este să selecţioneze din meniul option auto jump şi personajul va sări automat.

      Acestui joc, ce mi-a solicitat nervii serios, i-aş da doar un 8 (opt).
   


            Harry Potter şi camera secretelor

      Inspirat tot după cartea cu acelaşi titlu, acest joc este mai greu şi mai lung decât primul. Multe interioare, multe locaţii prin care personajul trebuie să treacă, dificultate a jocului sporită faţă de Harry Potter şi Piatra Filosofală.

      Şi acest joc are culori închise, solicită atenţia şi nervii la maxim. Jucătorul se foloseşte numai de tastatură în acest joc, mouse-ul fiind inutil. Şi acestui joc i-aş da tot un 8 (opt).

[Aquarius]

u really have a lot of free time ^^

[Danielle]

Ahriman's Prophecy

      Este unul dintre primele mele jocuri de tip rpg pe care l-am jucat fără să mă ajut de walkthrough. Ideea jocului este următoarea : un mare vrăjitor, pe nume Ahriman, vrea să cucerească întreaga lume, adică lumea în care joci.
      
      Începi jocul în pielea personajului principal Talia Maruva şi eşti nevoit să rezolvi toate puzzle-urile jocului. Locaţiile prin care călătoreşte personajul sunt diverse. Trebuie să ai grijă ca până la înfruntarea finala ; Talia vs Ahriman personajele tale să fie bine echipate şi să acumuleze cât mai multă experienţă.

      M-a enervat la culme că trebuia să mă duc din locaţie în locaţie, că trebuia să omor duşmanii ca să cresc în nivelul de experienţă. Mi-a trebuit multă răbdare pentru a finaliza acest joc.

      Nu-l recomand celor nerăbdători. I-aş da un 8 (opt), ca să nu fiu prea rea, dar credeţi-mă, este cel mai plictisitor joc din câte am jucat.


         Aveyond 1

      În acest joc se continuă povestea lui Ahriman. Începi jocul în pielea personajului Rhen şi pe parcurs aflii că Ahriman şi-a refăcut puterile. Pentru a-l învinge, evident, trebuie să rezolvi puzzle-urile care-ţi ies în cale, să câştigi experienţă pentru a putea să-l înfrunţi pe Ahriman.

      Pentru unele locaţii construite astfel încât să fie adevărate labirinturi,   m-am ajutat de walkthrough, dar vă mărturisesc că walk-ul în această situaţie este inutil, pentru că nu-ţi explică toate situaţiile pe care le întâlneşti în joc. Dacă ar fi să jucaţi vreodată acest joc, vă sfătuiesc să vă lăsaţi purtaţi de intuiţie şi să vă ajutaţi doar de map, ca să răzbiţi prin locaţiile de tip labirint.

      Credeţi-mă, fără un map care să te ajute să ieşi dintr-un labirint, nu faceţi nimic, pentru că vă veţi plictisi de cât timp pierdeţi pentru a-i da de capăt labirintului şi, în plus, când intraţi într-un astfel de labirint, trebuie să aveţi grijă să aveţi destule alimente energizante pentru ca personajele care luptă să nu moară.

      Locaţiile sunt diverse, ca în primul joc şi este la fel de enervant ca şi primul pentru că trebuie să umblii de colo-colo pentru a avansa. I-aş da un 8 (opt).


         Aveyond 2

      Continuarea jocului Aveyond 1. De această dată nu mai este vorba de Ahriman ci de Snow Queen şi începi jocul ca Ean, personaj masculin.

      Tot la fel de multe locaţii ca şi în Aveyond 1, la fel de plictisitor şi enervant. Îi dau un 8 (opt), deşi nu merită.

      
      Având în vedere că unii dintre voi joacă anumite jocuri şi că în mai sus numitele jocuri am câştigat ceva experienţă din walkthrough-urile pe care le-am lecturat şi prin faptul că am fost jucător direct în ele, dacă aveţi vreo întrebare, vreo nelămurile, aveţi nevoie de ajutor cu ceva, vă rog să-mi adresaţi întrebări pe acest topic şi voi încerca, în măsura posibilităţilor şi a experienţei mele să vă răspund la întrebările ce mi le veţi adresa.