O mica poveste din capu meu....AKIMA SI CELE PATRU PIETRE...

[sungoddess]

Ok...io am o imaginatie destul de bogata...adik imi place sa inventez tot felul de aventuri....insa asta este prima data cand o si scriu...aceasta idee mi-a venit pe moment si am zis s-o scriu...le scriu cum imi vin....si pe moment...nu prea stau sa ma gandesc..asa ca incep ...ca de obicei...cu inceputul...spuneti-mi sa ma opresc daca nu va place...dar nu fiti prea duri..
CAPITOLUL 1:O printesa rasfatata!!!!!!
Akima statea aplecata asupra balustradei de marmura de pe terasa camerei regale...privea cerul instelat...luna galben-aurie lasa pe marea involburata o foita aurie pala.....vantul batea cu putere..parul ei saten-inchis era imprastiat pe intrega ei fata alba..parca aproape neatinsa de razele soarelui.Ochii caprui aveau o luminita slaba...aproape imperceptibila...privea marea...parca asteptand ceva....care insa nu mai venea...
-Maiestate...e timpul sa va treziti! se auzi o voce incet din spatele usii mare din lemn de cires...soarele era deja pe cer.Akima era sub plapuma de catifea alba si stralucitoare ca perlele.Ploscai de cateva ori si isi dadu plapuma de peste cap...avea ochii impaienjeniti si parul ciufulit ca si cum o pisica si-ar fi facut culcus in el.
Usa inalta se deschise incet...o femeie de vreo 50 de ani isi baga capul incet si precaut pe crapatura.
-Sincer,printesa,cineva asa de tanar ca tine n-ar trebui sa zaca toata ziua in pat!,zise ea pe un ton educator,dar bland.
-Off!Lasa-ma Marianne!N-am chef de lectii in dimineata asta! mormai ea adormita.
-Este ora 11,trebuie sa mergeti la gradinita sa faceti cunostinta cu copiii!Mama dumneavoastra a promis ca un membru al familiei regale va fi acolo.
-De ce nu se duce ea!?Am fost deja la gradinita....am 15 ani...am lucruri mai importante de facut decat sa ma joc cu niste tanci murdari si enervanti,zise ea revoltata.
Marianne o privi incruntata...Akima lasa ochii in jos.Poate ca era printesa...insa Marianne ii era ca o a doua mama...se simti prost la felul in care raspunse.Marianne ofta si lua capotul albastru-marin de pe taburetul din bumbac si se apropie de ea...
-Chiar si dupa 15 ani...ai ramas la fel de rasfatata...Akima,zise ea si se aseza pe coltul patului.,mama ta,regina Emera , e singura si are nevoie de ajutorul tau pentru a conduce regatul Velahiei.De cand..,facu o pauza si inspira adanc,de cand tatal tau ,regele Endor a...disparut..,Akima stranse plapuma puternic, regatul nostru are nevoie de tine..nu poti sa ramai atat de iresponsabila...
Akima isi ingramadi plapuma sub piept...o lacrima se ivi pe chipul ei...
-Tata o sa se intoarca...stiu asta! murmura ea si se ridica repede din pat.Lua halatul pe ea si isi puse papuceii din bumbac in picioare.Fara alta vorba iesi val-vartej din camera,lasand-o pe Marianne singura.
Sectiunea palatului care era destinata exclusiv  familiei regale era interzisa tuturor,numai cateva garzi stateau la usile holului principal.Akima cobori scarile si intra in sala de mese...era pustiu.Una din servitoare o bineveni pe printesa si o pofti la masa:
-Mama unde e?intreba fata repede.Servitoarea se inclina respectuos:
-Maiestatea sa este plecata in regatul vecin al Soarelui pentru o conferinta cu imparatul Jilo.A ordonat sa mancati repede si sa va grabiti spre gradinita....copiii va asteapta.Cu o alta plecaciune,servitoare se indrepta spre bucataria din partea opusa a salii.
Akima pufni:fie ca vreau fie ca nu...tot trebuie sa merg acolo!gandi ea.
-Ai face bine sa-ti misti fundul ala gras!! se auzi o voce de barbat in spatele ei.Akima nu paru deloc surprinsa de vorbele nepoliticoase.Un tanar cu par blond si ochi albastri ca oceanul statea in spatele ei.Purta o sabie la cingatoare si avea un aspect atletic,razboinic.
Printesa se intoarse cu un zambet sarcastic:
-Sa inteleg ca te-ai trezit bine in dimineata asta ,Varden?
El ranji multumit:
-Maiestatea sa ar trebui sa se grabeasca,altfel va intarzia...zise el si se intoarse pe calcaie sa plece.Akima se inrosi de nervi:
-Badaranule!Eu sunt printesa Ta!iti ordon sa ma respecti!!!striga ea indreptand un deget in jos.Tanarul se opri...
-Printesa Mea?!In niciun caz..poate a Velahiei...dar a Mea in niciun caz! zise el scurt.
Inainte ca Akima sa mai zica ceva Marianne intra in sala grabita...
-Maiestate!Inca n-ai mancat?Sincer Varden..uneori poti fi asa de insolent...cere-ti scuzei printesei!ordona ea.Varden pufni:
-Mama,inceteaza...o sicanam nitel...incerca el sa se scuze..Akima isi puse mainile in sold nervoasa:
-Doar pentru ca esti fiul prietenei mele cele mai bune nu inseamna ca ai voie sa-mi vorbesti asa!As putea sa te spanzur sti?
Varden chicoti:
-Regina Emera a interzis de mult spanzuratoarea!
-Atunci te ucid cu mana mea increzutule!concluziona ea si iesi ca o furtuna pe usa!
-Nu uita sa te grabesti! striga el in timp ce ea se indeparta.Se auzi un mic tipat din spatele usii!Marianne isi roti ochii dezaprobator:
-Sincer...nu inteleg de ce nu puteti fi ca inainte,spuse ea dezamagita.
-Mama,eram copii,explica iritat Varden.Akima a devenit o rasfatata insuportabila...iar daca regele Endor nu mai e...acum mama ei nu se mai poate ocupa de educatia ei!

[Jane]

pare destul de interesanta si imi pare cunoscuta Anyway,sper sa pui si urm cap

[RagnaroK]

 Nu imi pare cunoscuta dar cu siguranta interesanta,astept continuarea ^^.

[sungoddess]

Cunoscuta??? ma indoiesc...pentru ca aseara mi-a venit..acum..s-ar putea unele elemente sa semene intre ele pentru ca orice scriitor se inspira din alte opere...asta e tot ce am putut face mai bun.. va dau totusi si cap 2...le fac pe moment...deci s-ar putea uneori sa n-am timp sa le termin...incerc sa le dau cat mai repede...

Capitolul 2:Indatoririle unei printese

Akima nu era deloc multumita de ideea de a sta o zi intreaga cu niste copii de 4 ani,insa stia prea bine ca daca nu face asta mama ei o va scalpa cand va afla,si prin urmare ii va interzice sa iasa la cumparaturi ,sau sa mai mearga la vreun bal timp de o saptamana.
Cat de rau poate fi? se intreba ea in timp ce Marianne ii punea rochia de matase de un maroniu-ciocolatiu decorat cu fire din aur.Akima isi lua pantofiorii subtiri care i se potriveau la perfectie pe piciorusul ei delicat si isi prinse parul cu o funda aurie...ca sa se poata asorta cu pantofiorii si rochia.Isi lua din dulap umbreluta maro-ii placea mereu sa fie asortata-si tocmai se pregatea sa iasa pe usa cand observa ca Marianne ramase sa stranga patul.
-Ce faci ,Marianne?intreba ea surprinsa.O sa intarziem,lasa patul pentru camerista!
-Azi te duce Varden!zise ea un pic amuzata de reactia fetei.
-Poftim!!!!!!!striga ea impiedicandu-se in rochia ei lunga.Glumesti,nu?
-Sigur ca nu!raspunse femeia continuand sa stranga plapuma.
-Dar...tu mergeai cu mine mereu...,incerca ea s-o convinga.
-Akima,Varden este garda ta personala,iar eu trebuie sa ajut cu pregatirile pentru  venirea mamei tale.Nu uita ca negocierile cu regatul Soarelui trebuie sa mearga perfect,pentru binele tuturor.
Akima incerca sa riposteze,insa stia ca mama ei nu ar fi de acord cu asta,asa ca ceda.....mare lucru,ma duce pana acolo si apoi pleaca,cred ca pot sa rezist  un drum. incerca ea sa se consoleze...
-Deci,in sfarsit ai decis sa ...,Varden se opri.O admira pe tanara in frumusetea ei mirifica,sau cel putin asa i se parea Akimei pentru ca ramase cu gura cascata.
Ea ranji cu rautate:
-Ce?Iti place cum m-am imbracat? intreba ea ironic incercand sa-l faca sa roseasca..
-Unde crezi ca mergi asa?intrenba el uimit.Akima ramase perplexa.
-Cum adica...asa?
-Mergi la o gradinita...nu la un bal...ce te-ai impopotonat asa? zise el aproape scarbit.
Akima rosi.Cum puteam sa cred ca era uimit de frumusetea mea?ofta ea plictisita.
-Si cum vrei sa merg?Doar e o vizita oficiala!spuse ea revoltata.
-Ai putea macar sa scapi de umbrela si de pantofii aia...spre binele tau,chicoti el.
Akima pufni.
-Daca tu crezi ca o sa ascult sfaturile tale,mai gandestete o data,raspunse ea cu o voce superioara si se urca in trasura.Varden dadu dezaprobator din cap si urca in fata langa vizitiu.
Daca biata Akima ar fi stiut ce o asteapta,mai bine l-ar fi ascultat pe Varden si si-ar fi luat un scut cu ea...
Erau 20 de copii murdari de noroi si agitati la culme.
-Nu ma trageti de rochie!!!!!!striga printesa speriata.unul din copii o apuca  cu mainile pline de praf si noroi si incepu sa traga cu putere.La fel urmara alti trei copii...si tot asa...Peste o ora de alergat,cu rochia innegrita si  sifonata,Akima se aseza pe un scaunel si rasufla usurata...era  ora de masa.parul frumos prins in coada era ciufulit si plin de noroi,iar pantofiorii ei delicati erau murdari si plin de praf,stralucirea lor fiind pierduta..
Urmare vine un pic mai incolo..n-am apucat sa termin...

[RagnaroK]

Ok,asteptam :)

[sungoddess]

Continuare...
-Va suntem foarte recunoscatori ca sunteti aici,Maiestate,zise profesoara fericita in timp ce copiii mancau cu pofta.Akima nu ii putu raspunde,era prea obosita...
-Maiestatea ei e mandra sa va poata ajuta,raspunse Varden in locul fetei ,cu un zambet pe buze.
La sfarsitul zilei Akima nici nu putea sa se mai ridice...picioarele o dureau enorm de tare...rochia ei minunata era distrusa,la fel si pantofiorii ei favoriti:
-Nu pot sa cred !zise ea dezamagita,cu jumatate de glas...sunt sfarsita,murmura ea.
-te-am avertizat sa vii bine pregatita,ii reprosa el un pic amuzat de smiorcaielile printesei.
-Pregatita?Orice as fi facut ..numai pregatita nu puteam fi,zise ea enervata la culme.
A doua zi ,regina Emera o chestiona pe Akima in legatura cu  intamplarile de la gradinta.Dupa ore de discutat si plans,regina se indupleca si o lasa sa plece in gradina.
-Cel putin ei nu au observat lipsa ta de impolitete,zise femeia pe un ton autoritar.
-Dar mama,de unde sa stiu eu ca...,insa Emera o opri cu un simplu gest al mainii:
-M-am saturat de scuzele tale.Cum de maine voi fi ocupata cu regatul Soarelui,iar imparatul Jilo a decis ca tratativele sa se tina aici,vreau sa pleci in regatul Lunii ca reprezentant al meu pentru regele Tsukiose.Akima ingheta:
-Eu?Tratative?Reprezentant?Dar eu nu....Regina o sageta cu privirea iar tanara tacu.
-E timpul sa ai grija de indatoririle tale!Si cu acestea,Emera iesi din marea sala.


Capitolul 3:Un drum ucigas!
-Bun,deci toate bagajele au fost duse in spate!Esti gata de drum? o intreba in dimineata urmatoare Varden.Akima avea ochii incercanati:
-Nu inteleg de ce trebuia sa ne trezim asa devreme,replica ea motaind in picioare.Si de ce trebuia sa vii si tu?Ma descurc si singura! zise ea pe un ton artagos.
-Avem mult de mers,si,pentru ultima data,sunt garda ta de corp,daca n-ai acceptat sa te insoteasca garzile regale atunci nu ai mai avut alta optiune decat sa te insotesc eu,ii explica el saturat de fitele ei matinale.Akima era prea obosita ca sa ii mai reproseze ceva asa ca urca in trasura si se intinse pe bancheta.Varden urca cu ea si trasura porni.
Akima tresari atunci cand trasura se opri dim mers.Se uita pe fereasta,soarele nici nu apuse .Erau inca in padurea Velahiei.Varden nu era in trasura.Akima incepu sa se panicheze si iesi afara.Verdan statea in dreptul usii cu sabia in mana.
-Ce..? incerca ea sa intrebe,insa baiatul o opri .Ii facu semn sa urce inapoi insa Akima nu-l asculta.un marait ii opri sirul gandurilor.Dintre copaci iesi ceva,ceva care nu mai vazuse niciodata in viata ei:parea a fi un lup,insa in loc de urechi avea doua coarne,ca cele de demon.Fara sa zica ceva intra repede in trasura si incuie usa dupa ea.
-Vai,multumesc!replica Varden ironic.
-N-ai pentru ce,raspunse ea.Esti garda mea, pazeste-ma! ordona ea.
Fiara sari la gatul tanarului fara avertisment.Dinauntru ,Akima nu putea sa vada nimic,doar sa asculte.Tresari cand auzi un mic racnet din partea lui Varden,dar se linisti cand realiza ca fiara fusese si ea ranita.La un moment dat se lasa o liniste moarta.Akima isi lipi urechea de usa,insa nu se mai auzea nici un sunet.Ce s-a intamplat?Varden?E bine?L-a omorit?Inima ii batea sa-i sara din piept.Deja trecusera mai mult de cateva minute.Intr-un final se incumeta si scoase capul pe usa.Parea liniste!Creatura stranie statea intr-o balta de sange,inerta.Se apropie incet de ea.nu mai vazuse niciodata asa ceva.era ca un fel de hibrid,o amestecatura dintre doua specii.Cand se intoarse sa se uite dupa Varden realiza ca baiatul era inconstient .
-Varden!!!striga ea speriata.Se apropie si-i lua capul in poala.Nu parea ranit grav,insa lovitura il ametise rau.Akima ii dadu incet doua palme peste fata insa el nu-si reveni.
Nu e bine!!!!!!!Acum ce ma fac?Trebuia sa stau sa-l ajut se mustra ea .Incerca sa-l ridice,dar,cum in viata ei nu ridica mai mult de greutatea bijuteriilor ei,Varden se prabusi la pamant cu o bufnitura.Cum nu mai avea ce sa faca ,Akima incepu sa planga.
La auzul smiorcaiturilor,Varden tresari si se ridica in fund.
-Stiam eu ca va merge!spuse ea multumita.
varden parea putin zbuciumat de cele intamplate asa ca trebui sa-si dea vreo doua palme ca sa-si revina complet.
-Esti bine?il intreba ea .Varden incuviinta printr-o simpla miscare a capului.
Akima il ajuta sa se ridice si realiza ca vizitiul nu mai era.
-Ce s-a intamplat cu el?intreba ea speriata.
-Nu stiu,disparuse cand iesisem.Trasura s-a oprit iar eu am iesti sa vad ce este.El nu mai era.
-Ce sunt creaturile astea?N-am mai vazut niciodata asa ceva,il intreba ea privind animalul mort.
-Normal ca nu ai mai vazut,sunt frecvent intalnite in locurile nepopulate.Se numesc MENOS.Sau,cel putin asa le zicem noi.Le-am intalnit adesea in timpul antrenamentelor mele.
-Eu cum de nu stiam?intreba ea pe un ton ranit.
-Pai,ma indoiesc ca la bal se vorbeste despre menos,zise el ironic.Akima pufni.
-Si acum? intreba ea.Mergem mai departe?Varden privi spre cer.Soarele era aproape disparut printre muntii stancosi.
-Se va face noapte in curand.Menos sunt foarte periculosi noaptea.Sa pornim!decise el.
-Dar,esti ranit !zise ea ingrijorata.Cum ne vom apara?Eu nu stiu sa lupt,mai ales cu ceva de care abia am aflat.Desi,parca l-am auzit pe tata vorbind despre ele!Insa nu i-am dat atentie...,ultimele vorbe iesira foarte greu pe gura printesei.Stia deja ce va urma.Varden o va mustra ca niciodata nu a dat atentie problemelor si asa mai departe.Dar culmea,asta nu se intampla.
-Sunt bine! o linisti el.Sunt mai mult decat capabil sa am grija de amandoi.Cand ajungem la granita cu regatul Lunii totul va fi bine.
Cuvintele lui o calmara.Poate ca era un necioplit,insa Varden este unul din cei mai curajosi si mai buni luptatori ai reginei,desi nu are decat 18 ani.Indemanarea lui a fost mostenita de la tatal sau,un adevarat razboinic,si cel mai bun prieten al regelui Endor.
Sper insa sa fie de ajuns.

Ok....vreau pareri!!!!Ca sa stiu daca mai continui!Stiu ca nu e asa de interesant ca celelalte ... actiunea la mine dureaza mai mult...deci probabil deja v-ati plictisit...as vrea totusi sa stiu ce parere aveti...

[Jane]

pai poate tocmai asta o face interesanta
 anyway,ff frum si normal ca vreau sa continui,cel putin eu
 Spor la treaba,la urm cap

[sungoddess]

Capitolul 4:Analiza profunda

Trasura gonea spre granita cu regatul Lunii.De cand  pornira din nou la drum ,cei doi nu mai intalnira alte creaturi periculoase.Akima se uita pe gemuletul aburit de ceata deasa a noptii putin cam abatuta si ganditoare.Intotdeauna ii placuse sa fie comoda,linistita,fara nicio grija,iar faptul ca toti din jur incepeau sa-i spuna asta cu un ton de repros incepu s-o  deranjeze din ce in ce mai mult...Cand eram mica eram alintata mereu de mami si de tati...acum insa...parca pe nimeni nu mai intereseaza de mine...Varden s-a schimbat asa de mult!cand eram copii era mult mai bland si haios....acum...ne-am instrainat enorm...la fel e si cu mama...de cand tata a disparut toti s-au schimbatrealiza ea trista.
Acelasi gand apasator o tinu tacuta tot drumul pana la intrarea in regatul Lunii.
Trasura se opri cu cativa metri inainte de marea poarta care despartea regatele.Era uriasa....aproape 100 de metri inaltime.Doi strajeri o pazeau.
Dinauntru,Akima il putea auzi pe Varden cum explica garzilor cele petrecute...peste cateva minute poarta se deschise iar trasura parasi regatul Velahiei.
Nu dupa mult timp ajunsera la un han unde hotarasera sa poposeasca peste noapte.
Hanul era mare,si plin ochi.Alte persoane asteptau cu bagajele dupa ei sa mai prinda o camera libera.Atmosfera era calduroasa si binevoitoare,desi Akima nu mai statuse niciodata cu atat de multi oameni in aceeasi camera,motiv pentru care agitatia o cam sufoca si ametea.Isi puse gluga pe cap pentru a nu fi recunoscuta.
-Gata oameni buni! Nu mai avem camere! striga receptionera.
Un zgomot de voci dezaprobatoare zgarie timpanul printesei.
-Mai bine mergem....,sugera Varden posomorat.
-Nici gand! zise Akima hotarata.Sunt obosita si flamanda si vreau sa dorm!
Isi dadu gluga jos si se ingramadi printre oameni inainte ca Varden sa o prinda.
Ajunse in fata receptionerei si ii ordona:
-Sunt printesa Velahiei si ordon sa mi se dea o camera!
Toti din camera se uitara urat la ea .Inainte sa mai zica ceva,unul din barbati o apuca de mana si toti o impinsera spre iesire.
-Cum indrazniti??? racni ea dupa ce fusese trantita la pamant.
Incerca sa se intoarca dar Varden o opri.
-Mai bine incetezi!zise el calm.
-De ce?Sunt obosita si...
-Nimanui nu-i pasa ca esti tu obosita,o lamuri Varden scurt.Atunci cand iesi din regatul tau...nu mai ai autoritate asupra celorlalti...doar respect.
Akima pufni nervoasa.
-Si atunci unde dormim?
-Gasim alt han,o linisti el.
Spre norocul lor,foarte aproape de acesta se mai afla unul,unde avura noroc sa gaseasca loc liber.
-Doua camere ,va rog! zise Varden.
Camerele erau calduroase insa foarte mici fata de ce se obisnuise Akima.Fata stramba din nas pentru o clipa insa decise ca mai bine decat nimic.
Dupa ce facu un dus....varden ii aduse o rochie simpla de localnic.
-Sper ca glumesti? chicoti printesa.
-Absolut deloc! ranji el.E prea periculos sa bantui pe aici impopotonata ca de obicei.
Akima inghiti in sec si lua rochia de un gri melancolic.Era lipsita de broderii,sau alte accesorii.
-Bleah! Pana si servitoarele mele au rochii mai frumoase,recunoscu ea apucand rochia cu varful degetelor.
Dupa ce se imbraca,cei doi coborara sa ia masa.
Desi nu fusese bogata,masa o saturase pe tanara....asa ca acum ii era somn si incepu sa se intinda obosita.
Varden o insoti pana la usa camerei unde cei doi se despartira.
-De maine lucrurile vor sta altfel.Pana ajungem la regele Tsukiose va trebui sa ne amestecam in multime. ii spuse baiatul inainte sa plece.
Akima se intinse in pat si incepu sa reflecteze la tot ce sa intamplat in acea zi...

Va urma...Io scriu in continuare..chiar daca nimeni nu a citit pana acum...

[Sharra Naght]

e super povestea n-ai vrea sa pui si urmatorul captol ca o trecul 2 luni nu crezi?

[sasuke]

poti scri in continuare daca vrei probabil ca u or vazut prea multi povestea

[sungoddess]

EDIT:Back!! ptr cei pe care mai intereseaza.

Capitolul 5:O alta lume.

-Explica-mi inca o data de ce trebuie sa ma ''amestec prin multime''?intreba AKima ridicand cu doua degete fusta din carpa.
-Nimanui nu-i plac fandositii,in regatul Lunii regele insusi prefera hainele obisnuite,fara fitze cum sunt in regatul Velahiei.
Akima ranji si incepu sa vanture degetul atotstiutor:
-Asta pentru ca regatul Lunii este mai sarac decat Velahia,sau al Soarelui si Pamantului.Varden dadu dezaprobator din cap ,parand sa fie lipsit de sperante...''de ce ma straduiesc?''El lua bagajele si-i arunca si ei unu.Printesa se chinui sa-l tina da ii scapa si cazu peste picioare.
-AUuuu!! striga ea incepand sa-si maseze degetele.
Dupa micul-dejun la care nu lipsira plangerile ei obisnuite cei doi inchiriara  cai pentru a avansa mai repede.
Akima calarea cu  obisnuitul ei rafinament:capul si spatele drept,privirea inainte...o privire mandra si orgolioasa...
-Doar din calarit si realizezi totul despre ea,chicoti Varden.
Ajunsi in orasul cel mai cunoscut al tinutului,Sanitia,Akima observa un stil de viata total diferit de cel cu care era obisnuita.Oamenii erau simpli,extrem de simpli,vanzatorii si comerciantii stateau pe marginea drumului,sau se instalau pentru o perioada scurta,copiii alergau descaltati pe strazi,preturile fructelor si legumelor erau extrem de mici,iar aspectul orasului nu atragea privirile prin decoratiuni speciale .
-Oamenii astia nu au habar de simt estetic?intreba ea privind hainele simple,rochiile  asemanatoare,doar de culori diferite.Intra de curiozitate intr-un magazin sa vada ce se cumpara si ramase trasnita.Pantofii erau toti din acelasi material,doar culori diferite,un numar foarte redus de modele,asemenea si cu rochiile sau bluzele.
-Oamenii astia nu au auzit de baluri,de petreceri....de...intalniri amoroase?intreba ea ridicand o palarie si scotand limba ...bleah!!
Varden o lua de brat si o scoase afara.
-E clar ca esti total aeriana...hai sa-ti explic...regele Tsukiose considera ca poporul sau merita tot ce este bun,dar fara extravagante cum avem noi...intr-adevar...regatul Velahiei a fost dintotdeauna mai prosper si ...cum zisesem...extravagant,insa Tsukiose a preferat sa ramana la simplitate,iar poporul il respecta,pentru ca mereu face dreptate si ajuta lumea.Economia lor nu este in declin...dar n ueste nici atat de dezvoltata ca a noastra...este din popor...si consider ca asa ar trebui sa fie un conducator adevarat,zise Varden prompt.Dupa chipul ei,Akima nu era de acord deloc,cum sa nu aiba la magazin pantofiori brodati cu flori si panglicele?Cum sa nu aiba umbrelute asortate?Pentru orice rochie trebuie accesorii...bijuterii,panglici,pantofiori,umbrelute....
-Dar astea sunt lucruri....necesare!exclama ea.Varden pufni si o indemna sa  porneasca.La marginea orasului se intindea Padurea Suspinelor,iar dincolo de aceasta se afla palatul regal si imprejurimile acestuia.Akima se intreba daca nu cumva vor mai intalni cu Menos..dar prefera sa se abtina.
Inainte sa-si dea seama un cutremur incepu sa zguduie orasul din temelii.Pamantul se crapa iar unele tarabe se daramara.Oamenii se panicara si incepura sa iasa in strada speriati.
Ce e asta?se intrebara toti  infricosati.Akima se tinu cu forta de un mic stalp luminator si inchise ochii.SImti o presiune pe inima si crezu ca pentru moment va muri,insa apoi totul se termina.Cutremurul se opri.
-Ce..ce a fost?intreba ea tinand mana strans la piept.
Tot drumul se simti foarte confuza.Piatra care o avea pe inima nu se micsora,din contra...se marea cu cat avansau mai mult spre palat.Trecura fara evenimente majore de padure si acum inaltele porti deschideau noua cale catre palatul Lunii.
Insa un strigat interior ii spunea printesei ca ceva nu era in regula.Inima i se presa iar trecerea pe partea cealalta a zidului o facu sa se simta ca si cum patrunde intr-o lume total diferita de cea normala,si prin normal nu ne referim la cat de bogata era sau nu

[LaDy_D3viL]

OMG!!!! E pur si simplu superba! :X I just love it.... ma abonez la ea!
 Next, next, next! Am citit tot si mai vreau! Nu ma mai satur!!!!!!
   Felicitarile mele, goddess! :*