O mica poveste din capu meu....AKIMA SI CELE PATRU PIETRE...

[sungoddess]

Ok... imi place sa inventez tot felul de aventuri....insa asta este prima data cand o si scriu...aceasta idee mi-a venit pe moment si am zis s-o scriu...le scriu cum imi vin....si pe moment...nu prea stau sa ma gandesc..asa ca incep ...ca de obicei...cu inceputul...spuneti-mi sa ma opresc daca nu va place...dar nu fiti prea duri..
CAPITOLUL 1:O printesa rasfatata!!!!!!
Akima statea aplecata asupra balustradei de marmura de pe terasa camerei regale...privea cerul instelat...luna galben-aurie lasa pe marea involburata o foita aurie pala.....vantul batea cu putere..parul ei saten-inchis era imprastiat pe intrega ei fata alba..parca aproape neatinsa de razele soarelui.Ochii caprui aveau o luminita slaba...aproape imperceptibila...privea marea...parca asteptand ceva....care insa nu mai venea...
-Maiestate...e timpul sa va treziti! se auzi o voce incet din spatele usii mare din lemn de cires...soarele era deja pe cer.Akima era sub plapuma de catifea alba si stralucitoare ca perlele.Ploscai de cateva ori si isi dadu plapuma de peste cap...avea ochii impaienjeniti si parul ciufulit ca si cum o pisica si-ar fi facut culcus in el.
Usa inalta se deschise incet...o femeie de vreo 50 de ani isi baga capul incet si precaut pe crapatura.
-Sincer,printesa,cineva asa de tanar ca tine n-ar trebui sa zaca toata ziua in pat!,zise ea pe un ton educator,dar bland.
-Off!Lasa-ma Marianne!N-am chef de lectii in dimineata asta! mormai ea adormita.
-Este ora 11,trebuie sa mergeti la gradinita sa faceti cunostinta cu copiii!Mama dumneavoastra a promis ca un membru al familiei regale va fi acolo.
-De ce nu se duce ea!?Am fost deja la gradinita....am 15 ani...am lucruri mai importante de facut decat sa ma joc cu niste tanci murdari si enervanti,zise ea revoltata.
Marianne o privi incruntata...Akima lasa ochii in jos.Poate ca era printesa...insa Marianne ii era ca o a doua mama...se simti prost la felul in care raspunse.Marianne ofta si lua capotul albastru-marin de pe taburetul din bumbac si se apropie de ea...
-Chiar si dupa 15 ani...ai ramas la fel de rasfatata...Akima,zise ea si se aseza pe coltul patului.,mama ta,regina Emera , e singura si are nevoie de ajutorul tau pentru a conduce regatul Velahiei.De cand..,facu o pauza si inspira adanc,de cand tatal tau ,regele Endor a...disparut..,Akima stranse plapuma puternic, regatul nostru are nevoie de tine..nu poti sa ramai atat de iresponsabila...
Akima isi ingramadi plapuma sub piept...o lacrima se ivi pe chipul ei...
-Tata o sa se intoarca...stiu asta! murmura ea si se ridica repede din pat.Lua halatul pe ea si isi puse papuceii din bumbac in picioare.Fara alta vorba iesi val-vartej din camera,lasand-o pe Marianne singura.
Sectiunea palatului care era destinata exclusiv  familiei regale era interzisa tuturor,numai cateva garzi stateau la usile holului principal.Akima cobori scarile si intra in sala de mese...era pustiu.Una din servitoare o bineveni pe printesa si o pofti la masa:
-Mama unde e?intreba fata repede.Servitoarea se inclina respectuos:
-Maiestatea sa este plecata in regatul vecin al Soarelui pentru o conferinta cu imparatul Jilo.A ordonat sa mancati repede si sa va grabiti spre gradinita....copiii va asteapta.Cu o alta plecaciune,servitoare se indrepta spre bucataria din partea opusa a salii.
Akima pufni:fie ca vreau fie ca nu...tot trebuie sa merg acolo!gandi ea.
-Ai face bine sa-ti misti fundul ala gras!! se auzi o voce de barbat in spatele ei.Akima nu paru deloc surprinsa de vorbele nepoliticoase.Un tanar cu par blond si ochi albastri ca oceanul statea in spatele ei.Purta o sabie la cingatoare si avea un aspect atletic,razboinic.
Printesa se intoarse cu un zambet sarcastic:
-Sa inteleg ca te-ai trezit bine in dimineata asta ,Varden?
El ranji multumit:
-Maiestatea sa ar trebui sa se grabeasca,altfel va intarzia...zise el si se intoarse pe calcaie sa plece.Akima se inrosi de nervi:
-Badaranule!Eu sunt printesa Ta!iti ordon sa ma respecti!!!striga ea indreptand un deget in jos.Tanarul se opri...
-Printesa Mea?!In niciun caz..poate a Velahiei...dar a Mea in niciun caz! zise el scurt.
Inainte ca Akima sa mai zica ceva Marianne intra in sala grabita...
-Maiestate!Inca n-ai mancat?Sincer Varden..uneori poti fi asa de insolent...cere-ti scuzei printesei!ordona ea.Varden pufni:
-Mama,inceteaza...o sicanam nitel...incerca el sa se scuze..Akima isi puse mainile in sold nervoasa:
-Doar pentru ca esti fiul prietenei mele cele mai bune nu inseamna ca ai voie sa-mi vorbesti asa!As putea sa te spanzur sti?
Varden chicoti:
-Regina Emera a interzis de mult spanzuratoarea!
-Atunci te ucid cu mana mea increzutule!concluziona ea si iesi ca o furtuna pe usa!
-Nu uita sa te grabesti! striga el in timp ce ea se indeparta.Se auzi un mic tipat din spatele usii!Marianne isi roti ochii dezaprobator:
-Sincer...nu inteleg de ce nu puteti fi ca inainte,spuse ea dezamagita.
-Mama,eram copii,explica iritat Varden.Akima a devenit o rasfatata insuportabila...iar daca regele Endor nu mai e...acum mama ei nu se mai poate ocupa de educatia ei!

[Jane]

pare destul de interesanta si imi pare cunoscuta Anyway,sper sa pui si urm cap

[RagnaroK]

 Nu imi pare cunoscuta dar cu siguranta interesanta,astept continuarea ^^.

[sungoddess]

Cunoscuta??? ma indoiesc...pentru ca aseara mi-a venit..acum..s-ar putea unele elemente sa semene intre ele pentru ca orice scriitor se inspira din alte opere...asta e tot ce am putut face mai bun.. va dau totusi si cap 2...le fac pe moment...deci s-ar putea uneori sa n-am timp sa le termin...incerc sa le dau cat mai repede...

Capitolul 2:Indatoririle unei printese

Akima nu era deloc multumita de ideea de a sta o zi intreaga cu niste copii de 4 ani,insa stia prea bine ca daca nu face asta mama ei o va scalpa cand va afla,si prin urmare ii va interzice sa iasa la cumparaturi ,sau sa mai mearga la vreun bal timp de o saptamana.
Cat de rau poate fi? se intreba ea in timp ce Marianne ii punea rochia de matase de un maroniu-ciocolatiu decorat cu fire din aur.Akima isi lua pantofiorii subtiri care i se potriveau la perfectie pe piciorusul ei delicat si isi prinse parul cu o funda aurie...ca sa se poata asorta cu pantofiorii si rochia.Isi lua din dulap umbreluta maro-ii placea mereu sa fie asortata-si tocmai se pregatea sa iasa pe usa cand observa ca Marianne ramase sa stranga patul.
-Ce faci ,Marianne?intreba ea surprinsa.O sa intarziem,lasa patul pentru camerista!
-Azi te duce Varden!zise ea un pic amuzata de reactia fetei.
-Poftim!!!!!!!striga ea impiedicandu-se in rochia ei lunga.Glumesti,nu?
-Sigur ca nu!raspunse femeia continuand sa stranga plapuma.
-Dar...tu mergeai cu mine mereu...,incerca ea s-o convinga.
-Akima,Varden este garda ta personala,iar eu trebuie sa ajut cu pregatirile pentru  venirea mamei tale.Nu uita ca negocierile cu regatul Soarelui trebuie sa mearga perfect,pentru binele tuturor.
Akima incerca sa riposteze,insa stia ca mama ei nu ar fi de acord cu asta,asa ca ceda.....mare lucru,ma duce pana acolo si apoi pleaca,cred ca pot sa rezist  un drum. incerca ea sa se consoleze...
-Deci,in sfarsit ai decis sa ...,Varden se opri.O admira pe tanara in frumusetea ei mirifica,sau cel putin asa i se parea Akimei pentru ca ramase cu gura cascata.
Ea ranji cu rautate:
-Ce?Iti place cum m-am imbracat? intreba ea ironic incercand sa-l faca sa roseasca..
-Unde crezi ca mergi asa?intrenba el uimit.Akima ramase perplexa.
-Cum adica...asa?
-Mergi la o gradinita...nu la un bal...ce te-ai impopotonat asa? zise el aproape scarbit.
Akima rosi.Cum puteam sa cred ca era uimit de frumusetea mea?ofta ea plictisita.
-Si cum vrei sa merg?Doar e o vizita oficiala!spuse ea revoltata.
-Ai putea macar sa scapi de umbrela si de pantofii aia...spre binele tau,chicoti el.
Akima pufni.
-Daca tu crezi ca o sa ascult sfaturile tale,mai gandestete o data,raspunse ea cu o voce superioara si se urca in trasura.Varden dadu dezaprobator din cap si urca in fata langa vizitiu.
Daca biata Akima ar fi stiut ce o asteapta,mai bine l-ar fi ascultat pe Varden si si-ar fi luat un scut cu ea...
Erau 20 de copii murdari de noroi si agitati la culme.
-Nu ma trageti de rochie!!!!!!striga printesa speriata.unul din copii o apuca  cu mainile pline de praf si noroi si incepu sa traga cu putere.La fel urmara alti trei copii...si tot asa...Peste o ora de alergat,cu rochia innegrita si  sifonata,Akima se aseza pe un scaunel si rasufla usurata...era  ora de masa.parul frumos prins in coada era ciufulit si plin de noroi,iar pantofiorii ei delicati erau murdari si plin de praf,stralucirea lor fiind pierduta..
Urmare vine un pic mai incolo..n-am apucat sa termin...

[RagnaroK]

Ok,asteptam :)

[sungoddess]

Continuare...
-Va suntem foarte recunoscatori ca sunteti aici,Maiestate,zise profesoara fericita in timp ce copiii mancau cu pofta.Akima nu ii putu raspunde,era prea obosita...
-Maiestatea ei e mandra sa va poata ajuta,raspunse Varden in locul fetei ,cu un zambet pe buze.
La sfarsitul zilei Akima nici nu putea sa se mai ridice...picioarele o dureau enorm de tare...rochia ei minunata era distrusa,la fel si pantofiorii ei favoriti:
-Nu pot sa cred !zise ea dezamagita,cu jumatate de glas...sunt sfarsita,murmura ea.
-te-am avertizat sa vii bine pregatita,ii reprosa el un pic amuzat de smiorcaielile printesei.
-Pregatita?Orice as fi facut ..numai pregatita nu puteam fi,zise ea enervata la culme.
A doua zi ,regina Emera o chestiona pe Akima in legatura cu  intamplarile de la gradinta.Dupa ore de discutat si plans,regina se indupleca si o lasa sa plece in gradina.
-Cel putin ei nu au observat lipsa ta de impolitete,zise femeia pe un ton autoritar.
-Dar mama,de unde sa stiu eu ca...,insa Emera o opri cu un simplu gest al mainii:
-M-am saturat de scuzele tale.Cum de maine voi fi ocupata cu regatul Soarelui,iar imparatul Jilo a decis ca tratativele sa se tina aici,vreau sa pleci in regatul Lunii ca reprezentant al meu pentru regele Tsukiose.Akima ingheta:
-Eu?Tratative?Reprezentant?Dar eu nu....Regina o sageta cu privirea iar tanara tacu.
-E timpul sa ai grija de indatoririle tale!Si cu acestea,Emera iesi din marea sala.


Capitolul 3:Un drum ucigas!
-Bun,deci toate bagajele au fost duse in spate!Esti gata de drum? o intreba in dimineata urmatoare Varden.Akima avea ochii incercanati:
-Nu inteleg de ce trebuia sa ne trezim asa devreme,replica ea motaind in picioare.Si de ce trebuia sa vii si tu?Ma descurc si singura! zise ea pe un ton artagos.
-Avem mult de mers,si,pentru ultima data,sunt garda ta de corp,daca n-ai acceptat sa te insoteasca garzile regale atunci nu ai mai avut alta optiune decat sa te insotesc eu,ii explica el saturat de fitele ei matinale.Akima era prea obosita ca sa ii mai reproseze ceva asa ca urca in trasura si se intinse pe bancheta.Varden urca cu ea si trasura porni.
Akima tresari atunci cand trasura se opri dim mers.Se uita pe fereasta,soarele nici nu apuse .Erau inca in padurea Velahiei.Varden nu era in trasura.Akima incepu sa se panicheze si iesi afara.Verdan statea in dreptul usii cu sabia in mana.
-Ce..? incerca ea sa intrebe,insa baiatul o opri .Ii facu semn sa urce inapoi insa Akima nu-l asculta.un marait ii opri sirul gandurilor.Dintre copaci iesi ceva,ceva care nu mai vazuse niciodata in viata ei:parea a fi un lup,insa in loc de urechi avea doua coarne,ca cele de demon.Fara sa zica ceva intra repede in trasura si incuie usa dupa ea.
-Vai,multumesc!replica Varden ironic.
-N-ai pentru ce,raspunse ea.Esti garda mea, pazeste-ma! ordona ea.
Fiara sari la gatul tanarului fara avertisment.Dinauntru ,Akima nu putea sa vada nimic,doar sa asculte.Tresari cand auzi un mic racnet din partea lui Varden,dar se linisti cand realiza ca fiara fusese si ea ranita.La un moment dat se lasa o liniste moarta.Akima isi lipi urechea de usa,insa nu se mai auzea nici un sunet.Ce s-a intamplat?Varden?E bine?L-a omorit?Inima ii batea sa-i sara din piept.Deja trecusera mai mult de cateva minute.Intr-un final se incumeta si scoase capul pe usa.Parea liniste!Creatura stranie statea intr-o balta de sange,inerta.Se apropie incet de ea.nu mai vazuse niciodata asa ceva.era ca un fel de hibrid,o amestecatura dintre doua specii.Cand se intoarse sa se uite dupa Varden realiza ca baiatul era inconstient .
-Varden!!!striga ea speriata.Se apropie si-i lua capul in poala.Nu parea ranit grav,insa lovitura il ametise rau.Akima ii dadu incet doua palme peste fata insa el nu-si reveni.
Nu e bine!!!!!!!Acum ce ma fac?Trebuia sa stau sa-l ajut se mustra ea .Incerca sa-l ridice,dar,cum in viata ei nu ridica mai mult de greutatea bijuteriilor ei,Varden se prabusi la pamant cu o bufnitura.Cum nu mai avea ce sa faca ,Akima incepu sa planga.
La auzul smiorcaiturilor,Varden tresari si se ridica in fund.
-Stiam eu ca va merge!spuse ea multumita.
varden parea putin zbuciumat de cele intamplate asa ca trebui sa-si dea vreo doua palme ca sa-si revina complet.
-Esti bine?il intreba ea .Varden incuviinta printr-o simpla miscare a capului.
Akima il ajuta sa se ridice si realiza ca vizitiul nu mai era.
-Ce s-a intamplat cu el?intreba ea speriata.
-Nu stiu,disparuse cand iesisem.Trasura s-a oprit iar eu am iesti sa vad ce este.El nu mai era.
-Ce sunt creaturile astea?N-am mai vazut niciodata asa ceva,il intreba ea privind animalul mort.
-Normal ca nu ai mai vazut,sunt frecvent intalnite in locurile nepopulate.Se numesc MENOS.Sau,cel putin asa le zicem noi.Le-am intalnit adesea in timpul antrenamentelor mele.
-Eu cum de nu stiam?intreba ea pe un ton ranit.
-Pai,ma indoiesc ca la bal se vorbeste despre menos,zise el ironic.Akima pufni.
-Si acum? intreba ea.Mergem mai departe?Varden privi spre cer.Soarele era aproape disparut printre muntii stancosi.
-Se va face noapte in curand.Menos sunt foarte periculosi noaptea.Sa pornim!decise el.
-Dar,esti ranit !zise ea ingrijorata.Cum ne vom apara?Eu nu stiu sa lupt,mai ales cu ceva de care abia am aflat.Desi,parca l-am auzit pe tata vorbind despre ele!Insa nu i-am dat atentie...,ultimele vorbe iesira foarte greu pe gura printesei.Stia deja ce va urma.Varden o va mustra ca niciodata nu a dat atentie problemelor si asa mai departe.Dar culmea,asta nu se intampla.
-Sunt bine! o linisti el.Sunt mai mult decat capabil sa am grija de amandoi.Cand ajungem la granita cu regatul Lunii totul va fi bine.
Cuvintele lui o calmara.Poate ca era un necioplit,insa Varden este unul din cei mai curajosi si mai buni luptatori ai reginei,desi nu are decat 18 ani.Indemanarea lui a fost mostenita de la tatal sau,un adevarat razboinic,si cel mai bun prieten al regelui Endor.
Sper insa sa fie de ajuns.

Ok....vreau pareri!!!!Ca sa stiu daca mai continui!Stiu ca nu e asa de interesant ca celelalte ... actiunea la mine dureaza mai mult...deci probabil deja v-ati plictisit...as vrea totusi sa stiu ce parere aveti...

[Jane]

pai poate tocmai asta o face interesanta
 anyway,ff frum si normal ca vreau sa continui,cel putin eu
 Spor la treaba,la urm cap

[sungoddess]

Capitolul 4:Analiza profunda

Trasura gonea spre granita cu regatul Lunii.De cand  pornira din nou la drum ,cei doi nu mai intalnira alte creaturi periculoase.Akima se uita pe gemuletul aburit de ceata deasa a noptii putin cam abatuta si ganditoare.Intotdeauna ii placuse sa fie comoda,linistita,fara nicio grija,iar faptul ca toti din jur incepeau sa-i spuna asta cu un ton de repros incepu s-o  deranjeze din ce in ce mai mult...Cand eram mica eram alintata mereu de mami si de tati...acum insa...parca pe nimeni nu mai intereseaza de mine...Varden s-a schimbat asa de mult!cand eram copii era mult mai bland si haios....acum...ne-am instrainat enorm...la fel e si cu mama...de cand tata a disparut toti s-au schimbatrealiza ea trista.
Acelasi gand apasator o tinu tacuta tot drumul pana la intrarea in regatul Lunii.
Trasura se opri cu cativa metri inainte de marea poarta care despartea regatele.Era uriasa....aproape 100 de metri inaltime.Doi strajeri o pazeau.
Dinauntru,Akima il putea auzi pe Varden cum explica garzilor cele petrecute...peste cateva minute poarta se deschise iar trasura parasi regatul Velahiei.
Nu dupa mult timp ajunsera la un han unde hotarasera sa poposeasca peste noapte.
Hanul era mare,si plin ochi.Alte persoane asteptau cu bagajele dupa ei sa mai prinda o camera libera.Atmosfera era calduroasa si binevoitoare,desi Akima nu mai statuse niciodata cu atat de multi oameni in aceeasi camera,motiv pentru care agitatia o cam sufoca si ametea.Isi puse gluga pe cap pentru a nu fi recunoscuta.
-Gata oameni buni! Nu mai avem camere! striga receptionera.
Un zgomot de voci dezaprobatoare zgarie timpanul printesei.
-Mai bine mergem....,sugera Varden posomorat.
-Nici gand! zise Akima hotarata.Sunt obosita si flamanda si vreau sa dorm!
Isi dadu gluga jos si se ingramadi printre oameni inainte ca Varden sa o prinda.
Ajunse in fata receptionerei si ii ordona:
-Sunt printesa Velahiei si ordon sa mi se dea o camera!
Toti din camera se uitara urat la ea .Inainte sa mai zica ceva,unul din barbati o apuca de mana si toti o impinsera spre iesire.
-Cum indrazniti??? racni ea dupa ce fusese trantita la pamant.
Incerca sa se intoarca dar Varden o opri.
-Mai bine incetezi!zise el calm.
-De ce?Sunt obosita si...
-Nimanui nu-i pasa ca esti tu obosita,o lamuri Varden scurt.Atunci cand iesi din regatul tau...nu mai ai autoritate asupra celorlalti...doar respect.
Akima pufni nervoasa.
-Si atunci unde dormim?
-Gasim alt han,o linisti el.
Spre norocul lor,foarte aproape de acesta se mai afla unul,unde avura noroc sa gaseasca loc liber.
-Doua camere ,va rog! zise Varden.
Camerele erau calduroase insa foarte mici fata de ce se obisnuise Akima.Fata stramba din nas pentru o clipa insa decise ca mai bine decat nimic.
Dupa ce facu un dus....varden ii aduse o rochie simpla de localnic.
-Sper ca glumesti? chicoti printesa.
-Absolut deloc! ranji el.E prea periculos sa bantui pe aici impopotonata ca de obicei.
Akima inghiti in sec si lua rochia de un gri melancolic.Era lipsita de broderii,sau alte accesorii.
-Bleah! Pana si servitoarele mele au rochii mai frumoase,recunoscu ea apucand rochia cu varful degetelor.
Dupa ce se imbraca,cei doi coborara sa ia masa.
Desi nu fusese bogata,masa o saturase pe tanara....asa ca acum ii era somn si incepu sa se intinda obosita.
Varden o insoti pana la usa camerei unde cei doi se despartira.
-De maine lucrurile vor sta altfel.Pana ajungem la regele Tsukiose va trebui sa ne amestecam in multime. ii spuse baiatul inainte sa plece.
Akima se intinse in pat si incepu sa reflecteze la tot ce sa intamplat in acea zi...

Va urma...Io scriu in continuare..chiar daca nimeni nu a citit pana acum...

[Sharra Naght]

e super povestea n-ai vrea sa pui si urmatorul captol ca o trecul 2 luni nu crezi?

[sasuke]

poti scri in continuare daca vrei probabil ca u or vazut prea multi povestea

[sungoddess]

EDIT:Back!! ptr cei pe care mai intereseaza.

Capitolul 5:O alta lume.

-Explica-mi inca o data de ce trebuie sa ma ''amestec prin multime''?intreba AKima ridicand cu doua degete fusta din carpa.
-Nimanui nu-i plac fandositii,in regatul Lunii regele insusi prefera hainele obisnuite,fara fitze cum sunt in regatul Velahiei.
Akima ranji si incepu sa vanture degetul atotstiutor:
-Asta pentru ca regatul Lunii este mai sarac decat Velahia,sau al Soarelui si Pamantului.Varden dadu dezaprobator din cap ,parand sa fie lipsit de sperante...''de ce ma straduiesc?''El lua bagajele si-i arunca si ei unu.Printesa se chinui sa-l tina da ii scapa si cazu peste picioare.
-AUuuu!! striga ea incepand sa-si maseze degetele.
Dupa micul-dejun la care nu lipsira plangerile ei obisnuite cei doi inchiriara  cai pentru a avansa mai repede.
Akima calarea cu  obisnuitul ei rafinament:capul si spatele drept,privirea inainte...o privire mandra si orgolioasa...
-Doar din calarit si realizezi totul despre ea,chicoti Varden.
Ajunsi in orasul cel mai cunoscut al tinutului,Sanitia,Akima observa un stil de viata total diferit de cel cu care era obisnuita.Oamenii erau simpli,extrem de simpli,vanzatorii si comerciantii stateau pe marginea drumului,sau se instalau pentru o perioada scurta,copiii alergau descaltati pe strazi,preturile fructelor si legumelor erau extrem de mici,iar aspectul orasului nu atragea privirile prin decoratiuni speciale .
-Oamenii astia nu au habar de simt estetic?intreba ea privind hainele simple,rochiile  asemanatoare,doar de culori diferite.Intra de curiozitate intr-un magazin sa vada ce se cumpara si ramase trasnita.Pantofii erau toti din acelasi material,doar culori diferite,un numar foarte redus de modele,asemenea si cu rochiile sau bluzele.
-Oamenii astia nu au auzit de baluri,de petreceri....de...intalniri amoroase?intreba ea ridicand o palarie si scotand limba ...bleah!!
Varden o lua de brat si o scoase afara.
-E clar ca esti total aeriana...hai sa-ti explic...regele Tsukiose considera ca poporul sau merita tot ce este bun,dar fara extravagante cum avem noi...intr-adevar...regatul Velahiei a fost dintotdeauna mai prosper si ...cum zisesem...extravagant,insa Tsukiose a preferat sa ramana la simplitate,iar poporul il respecta,pentru ca mereu face dreptate si ajuta lumea.Economia lor nu este in declin...dar n ueste nici atat de dezvoltata ca a noastra...este din popor...si consider ca asa ar trebui sa fie un conducator adevarat,zise Varden prompt.Dupa chipul ei,Akima nu era de acord deloc,cum sa nu aiba la magazin pantofiori brodati cu flori si panglicele?Cum sa nu aiba umbrelute asortate?Pentru orice rochie trebuie accesorii...bijuterii,panglici,pantofiori,umbrelute....
-Dar astea sunt lucruri....necesare!exclama ea.Varden pufni si o indemna sa  porneasca.La marginea orasului se intindea Padurea Suspinelor,iar dincolo de aceasta se afla palatul regal si imprejurimile acestuia.Akima se intreba daca nu cumva vor mai intalni cu Menos..dar prefera sa se abtina.
Inainte sa-si dea seama un cutremur incepu sa zguduie orasul din temelii.Pamantul se crapa iar unele tarabe se daramara.Oamenii se panicara si incepura sa iasa in strada speriati.
Ce e asta?se intrebara toti  infricosati.Akima se tinu cu forta de un mic stalp luminator si inchise ochii.SImti o presiune pe inima si crezu ca pentru moment va muri,insa apoi totul se termina.Cutremurul se opri.
-Ce..ce a fost?intreba ea tinand mana strans la piept.
Tot drumul se simti foarte confuza.Piatra care o avea pe inima nu se micsora,din contra...se marea cu cat avansau mai mult spre palat.Trecura fara evenimente majore de padure si acum inaltele porti deschideau noua cale catre palatul Lunii.
Insa un strigat interior ii spunea printesei ca ceva nu era in regula.Inima i se presa iar trecerea pe partea cealalta a zidului o facu sa se simta ca si cum patrunde intr-o lume total diferita de cea normala,si prin normal nu ne referim la cat de bogata era sau nu

[LaDy_D3viL]

OMG!!!! E pur si simplu superba! :X I just love it.... ma abonez la ea!
 Next, next, next! Am citit tot si mai vreau! Nu ma mai satur!!!!!!
   Felicitarile mele, goddess! :*

[sungoddess]

Capitolul 6- Invitatia

Akima privi catre palatul sclipitor ce se ivea mai in departare.Nu era la fel de maret si impunator ca al ei,insa avea unicitatea lui.Era format din numeroase coloane decorate cu firicele de argint subtiri.Fata de palatul ei care se intindea pe 700 metri lungime si 400 latime,acesta era de aproape 2 ori mai mic,mai mult un conac,insa gradinile erau minunate.Drumul pana la poarta principala era pavat ,iar in rest numai verdeata,flori si tufisuri aranjate si taiate regulat,ingrijite cu forme care de care mai fermecatoare.
-Foarte frumos!spuse ea rotindu-si capul in jur.Pomi fructiferi incheiau teritoriul palatului in lateral.
Cand ajunsera in fata intrarii fura intampinati de niste garzi.AKima intinse mana sa fie ajutata sa coboare dar barbatii o priveau dezaprobator.
-Nu primim servitori,avem destui,zise el.Akima arata de parca fusese trasnita in cap cu o plosca.Se inrosi de nervi la fata si parca mai avea putin si ii dadea un bocanc in gura tipului.Varden incepu sa chicoteasca.
-Scuzati tinuta obisnuita,am avut niste probleme pe drum,zise el.Maiestatea Sa,printesa Akima a Velahiei,fiica a Regelui Endor si a reginei Emera a venit intr-o vizita oficiala.Regele Tsukiose ne asteapta.
barbatul nu parea inca convins,dar o privire din partea Akimei il facu sa se dea deoparte.
Usile se deschisera.Inauntru,un hol urias,cu multe coloane decorate cu foita de argint si aur straluceau intr-un mod mirific.Akimei ii placea enorm,insa ceva tot o deranja.ura sentimentul,asa ca prefera sa nu se mai gandeasca.
Servitorii ii condusera pana sus in biblioteca regelui.Acolo astepta Maiestatea Sa.Se ridica repede si lasa cartea pe care o citea cu interes intr-o parte.
-Bine ati venit!Maiestate....este o onoare,zise el si-i saruta mana fetei .Akima se inclina cum cerea eticheta regala,insa nu il vazuse in fata niciodata,asa ca fusese uimita ca era un barbat de nu mai mult de 30 de ani,cu un aspect impecabil si chipes.Avea un par negru,si ochi verzi patrunzatori.Tinea o pozitie ferma si demna de un conducator.Se simtea dupa tonul vocii ca era un barbat mandru.Poate ca Akima era tanara,insa balurile la care participase o invatara sa cunoasca oamenii foarte bine,si sa poata sa miroasa care era mai snob ca celalat.
-Incantata.Regret ca am intarziat,dar am avut anumite...evenimente pe drum.Maiestatea Sa,regina , nu a putut veni,sper ca prezenta mea va va fi de folos,zambi ea si se mai inclina respectuos inca o data.Tukiose ii zambi .
-Intr-adevar,problemele tarilor noastre trebuiesc discutate,insa sa va vad intr-o rochie astfel,si obosita dupa drum,nu pot decat sa va rog din toata inima sa-mi permiteti sa va conduc catre o camera si sa va odihniti.Avem timp destul sa vorbim diseara,la balul pe care il voi da in cinstea dumneavoastra.
Akima ramase surprinsa,la fel si Varden.
-Bal!? Vai..dar...nu m is-a spus nimic,zise ea punand mana delicat la gat.
-O mica surpriza!zise el zambind.Va rog,continua aratandu-i usa,permiteti-mi sa va arat unde veti sta.APoi abia il observa pe Varden si ridica o spranceana extrem de curios.
Akima sari din instinct si spuse grabita:
-Este....garda mea.Regele incuviinta si ceru servitorilor sa-l ajute cu bagajele.
Pornira pe culoar si o luara la dreapta la o increngatura.Numeroase camere se aflau pe o parte si alta a holului.
Se oprira la cea din capat.Cand o deschise o lumina minuata de primavara si un parfum floral o facura pe Akima sa traga adanc aer in piept fericita.
''Poate ca m-am grabit sa zic ca locul nu-mi place''gandi ea.
-Stiu ce gandesti acum,zise Varden dupa ce Tsukiose iesi pe usa.Akima nici nu-i dadu atentie.Nu ai venit sa te distrezi PREA mult,zise el dezaprobator.
-Ma distrez cat am chef!zise ea luand un trandafir si mirosindu-l.Apoi iesi pe balconul urias care dadea in curtea minunata prin care trecuse.O fantana se afla exact sub balconul ei.
Varden roti ochii si iesi din camera.
Akima isi scoase rochiile si se privi in oglinda mare din colt.
-Ceva fermecator...,chicoti ea.

[sungoddess]

Capitolul 7:Noaptea Lunii.

AKima privi minunata gradina care sclipea ca un diamant in lumina lunii pline.PRivi in sus cu un sentiment straniu.Luna parea extrem de sclipitoare,dar asa se spunea ca e mereu in regatul Lunii.Erau si multe basme si legende pe seama regatului.Unii spuneau ca acest palat era bantuit,ca zanele Lunii se jucau si faceau stricaciuni ,si ca aducea pur ghinion vizitatorilor,dar Akima nu fusese niciodata o fire superstitioasa.Se ridica de pe taburet si-si mai pudra putin chipul.Se parfuma si se mai privi o data in oglinda cea mare.Era mai stralucitoare si ''magica'' fata de zilele ei obisnuite,dar in fond...erau un bal in cinstea ei.Rochia ei fara umeri dar corsetata ii punea in evidenta silueta supla si echilibrata.Isi prinse parul saten intr-un coc  si lasa doua suvite sa se strecoare afara in fata.Agrafa ei cu fluture auriu ii punea ochii in evidenta.La o anumita lumina pareau aurii si nu caprui deschis.O ciocanitura o readuse din gandurile ei strafunde.Deschise usa.Servitoarea se inclina respectuos .
-Maiestatea Sa va asteapta!zise ea scurt.
-Dar..credeam ca Varden ma insoteste!?zise ea confuza.
-Garda dumneavoastra va sta in fata,la ordinele regelui.
Akima isi lua gentuta si iesi.La capatul scarilor o astepta Tsukiose,inr-un costum alb sclipitor .
-Artati superb zise el sarutandu-i mana si aratandu-i caleasca.Varden astepta deja in fata langa vizitiu.Akima nu-l observa cand ramase uimit de frumusetea ei.Cand se intoarse spre el baiatul roti privirea serios inainte.
Balul se tinea intr-o casa separata,special amenajata,in spatele palatului,pe malul lacului.
Locul era deja plin,o terasa uriasa iesea in mijlocul lacului.''Si toate astea pentru mine''gandi Akima.
Toti inchinara un pahar catre printesa si apoi dansul incepu .Bucatarii intrau in siruri cu diferite bucate care umpleau mesele lungi .Akima statea pe un scaunel mai mic langa Tsukiose si privea fericita.Balurile ei erau intr-adevar mai extravagante,dar acestea aveau o aura de veselie extraordinara.
-Oamenii de aici stiu sa se distreze!glumi ea.Varden statea intr-un colt urmarind totul cu atentie,si dintr-un anume motiv nu parea prea multumit.Insa cand ochii i se intorceau spre Akima  parca uita de orice neplacere.Pentru o clipa privirile li se intalnira si fata ii facu cu mana zambind larg.Varden ridica doar mana si incuviinta.
Seara nu decurse cu incidente majore sau speciale,formalitatile obisnuite,oamenii asemanatori...totul era un cliseu .
Akima iesi pe terasa.Lacul sclipea straniu in lumina lunii.Pentru o clipa Akima zari o silueta ciudata in lac si se apropie de balustrada.
-Imaginatia o ia razna in locurile astea,incerca ea sa glumeasca.
-Este noaptea Lunii!spuse Tsukiose aparand in spatele ei.
-Noaptea...Lunii?repeta ea confuza .
-Da..o data pe an este o noapte speciala dedicata Lunii..si puterii ei mistice.In seri ca aceasta se spune ca nimfele danseaza,licuricii isi pierd stralucirea ...
-Nu sunteti cam mare sa credeti in basme de adormit copiii?intreba ea sceptica.Barbatul zambi usor.
-Adevarul este ca nici eu nu cred,insa...Luna mereu a oferit o..''alura'' de magie.Asta considerau stramosii mei,zise el punandu-si mainile la spate.Akima isi aranja agrafa si se sprijini de balustrada.
Pe la 1 dimineata Akima porni sa-l caute pe Varden.Tanarul statea sprijinit de o coloana si privea aceeasi luna si acelasi lac straniu.
-Aici erai!zise ea grabita.
-S-a intamplat ceva?intreba el  un pic cam rece.
-Da..vreau sa plec..m-am...plictisit,zise ea scurt.Varden nu parea convins dar accepta.Ii lasara trasura regelui si o luara la pas.
-Ce parere ai de locul asta ?intreba intr-un final Varden.Akima statu o clipa inainte sa raspunda.
-Este....placut!zise ea pe un ton nesigur.DIntr-un anume  motiv se simtea extrem de straniu,de....''nelalocul ei''.O nerabdare o cuprindea,dar nu stia motivul.
Cand ajunse in camera ei se schimba repede si se baga in pat.Se auzeau zgomote de la casa unde invitatii inca petreceau .Akima inchise ochii si incerca sa adoarma.
Nu se putea spune clar cat timp trecuse de cand atipi insa fata tresari parca trezita de un zgomot scurt si puternic.Se ridica usor si deschise usa.Holul era intunecat si infricosator chiar ,asa pustiu cum era.
Un sunet foarte usor,ca un suspin tacut ii suna in ureche.O lua de-a lungul coridorului .Cobora scarile.In spatele lor,era o nisa.Uimitor sau nu,usa era deschisa.Un tunel lung se intindea parca fara sfarsit.Akima inghiti in sec dar isi facu curaj si intra.
Merse ce merse.Deodata o luminita albastra sclipi in perete.Akima tresari si dadu cu capul de tavan.
-Au!suiera ea,apoi realiza ca strigase tare si-si puse repede mana la gura.Luminita sclipea dincolo de caramida.Akima isi strecura degetele usor si observa ca era un spatiu liber.Trase usor de caramida.Luminita albastra tasni afara repede.Akima dadu cu capul de peretele opus si lesina.
Cand deschise ochii nu mai vedea nimic in jur.Deodata dadu cu mana de ceva ce semana cu o piatra.Cand iesi din tunel reusi sa vada mai bine ce avea in mana.O piatra albastra sclipitoare de marimea unui mingi de golf,foarte frumos sculptata.
-Wow..cine a facut asta a fost maestru,sopti ea rotind-o pe toate partile.Asta o patrez ,zise ea zambind.
Cand ajunse in camera puse piatra in sertarul de la pat si incerca sa mai adoarma,desi nu se gandi decat la luminita aceea care parca astepta sa vina ea s-o elibereze...si acel suspin care il auzea...totul era imaginatia ei?

[sungoddess]

Capitolul 8:Lunimus

-Unde este??Eram sigura ca l-am pus aici aseara.Akima cauta cu disperare piatra albastra pe care o pusese in sertar noaptea trecuta.Intoarse toata incaperea cu susul in jos.Deodata,un ciocanit la usa o facu sa tresara.O tanara cu par blond auriu buclat intra in camera.Chipul ii parea bland si delicat,purta o rochie destul de obisnuita,fara accesorii extravagante,dar poate ca nici  nu avea nevoie .
-Ma numesc Belle,zise ea si se inclina usor.Daca aveti nevoie de ceva nu ezitati sa ma intrebati,Maiestatea Sa m-a pus la dispozitia dumneavoastra in orice moment,pe perioada sederii aici.Akima incuviinta.Dar...cautati ceva?intreba Belle pe un ton mieros.
-Da..am...uhm..caut o piatra...adica..bijuterie de-a mea...albastra,zise Akima incerca sa evite partea in care ea a gasit piatra in peretele nisei de sub scari.Belle o privi sceptica.
-O..piatra..albastra?intreba ea din nou.Cum arata?
-Este...cam atat,zise ea si arata cu degetele marimea ei,si are niste desene frumoase pe ea.Belle se innegri o clipa la fata dar apoi zambi mieros.
-Daca vad o astfel de piatra fiti sigura ca va voi anunta,si se inclina dupa care iesi din camera.Tocmai cand urma sa inchida usa Varden aparu in fata ei .
-Printesa s-a trezit?intreba el.Belle zambi delicat si se inclina.
-Maiestatea Sa m-a rugat sa-i fiu insotitoare printesei pe perioada sederii,daca doriti ceva veniti la mine.Varden o privi rece.
-Doresc sa vorbesc cu ea,s-a trezit?repeta el intrebarea.Belle paru sa inteleaga mesajul si incuviinta.Ramase o clipa tacuta dupa ce varden intra in camera Akimei si apoi chicoti.
-Foarte interesant!spuse ea si se indeparta repede.

-O lumina te-a daramat?repeta Varden amuzat.Akima se incrunta.
-Crezi ca glumesc?Si acum..a disparut!Varden privi hainele aruncate pe jos si incepu sa rada.
-La ce e acum in camera ta...si eu m-as pierde.Akima isi umfla obrajii si dadu sa-i zica ceva dar baiatul deschise deja usa.La pranz are loc consiliul lui Tsukiose cu consilierii lui,iar tu vei fi de fata.Pentru asta ai venit!
-Stiu pentru ce am venit...badaranule,ploscai ea.
Cand se intoarse la pranz in camera mare ii fu mirarea sa vada ca piatra era iar la locul ei in sertar.Akima inghiti in sec.
-Asta nu e normal!isi spuse ea apropiindu-se de piatra si analizand-o cu atentie.O lua cu doua degete si o intoarse pe toate partile.Desenele de pe ea pareau mai clare.....o luna.. un lac si...o fata.Totul era aranjat intr-o scena de-a lungul pietrei.Fata  cu parul lung statea pe malul lacului,si se ruga la Luna.Akimei i se paru ca peisajul era foarte cunoscut,dar nu putea sa spuna clar de unde anume il recunostea.Lasa piatra pe pat si incepu sa se pieptane.Belle batu la usa si intra cu o tava cu bunatati.Se opri uimita si zari piatra care statea pe pat.Isi tinu respiratia o clipa.Akima observa reactia.
-S-a intamplat ceva ,Belle?intreba ea luand piatra in mana.Belle zambi mieros si lasa tava pe birou.
-Nimic domnita!Pofta buna,spuse ea si iesi.Deodata piatra incepu iar sa lumineze.AKima icni speriata si se ridica repede de pe scaun aruncand piatra pe pat.Piatra lumina atat de puternic ca cufunda intreaga incapere intr-o lumina albastra.Akima se ascunse speriata dupa o draperie.
-Gata!o arunc la gunoi!isi spuse ea.Piatra incepu sa tremure apoi se roti pana ce cazu din pat,si  incepu sa topaie.Akima se ascundea si mai mult dupa draperie.Ramase doar cu jumatate de ochi afara.Piatra se crapa usor si din ea iesi o...
-Aaaaaaaaaaahhhhhhhhhhh!!!!!!!!!!Akima incepu sa urle ca apucata cand mica creatura se apropie de ea.Era o fata,cu par lung albastru,si o rochie lunga cu o brosa in forma de luna pe umeri.Avea floricele in par si niste ochi stralucitori ca stelele.
-Ah...de ce e mereu aceeasi reactie?pufni creatura.
-P..piatra...vorbeste!zise Akima cazand in genunchi si inchinandu-se.Fata paru jignita.
-Sunt zana...nu piatra!!striga ea.Numele meu e Lunimus....si tu trebuie sa pleci din acest palat cat mai poti,esti in pericol...defapt..eu sunt in pericol...Intelegi?Akima se uita cu o expresie tampa pe fata si apoi izbucni iar.
-Piatra vorbeste!Varden!!!!!!!!!!!!!!urla ea dupa baiat si iesi ca o furtuna din camera si alerga pe hol pana in camera tanarului.
Lunimus isi roti ochii plictisita.
-Dupa atata timp de somn...ma trezesc si dau de o apucata!Grozav!
Akima intra repede in camera lui Varden.Baiatul lua masa linistit.
-Varden!!urla ea in timp ce deschise usa.baiatul cazu de pe scaun varsand supa pe el.
-Ce??Ce?striga el disperat.Nu poate omu nici sa manance!
Akima nici nu-l asculta.Trase de el si-l lua cu forta in camera ei.O servitoare tocmai trecea pe acol osi privi scena mirata.
-Tisc tisc tisc....tinerii din ziua de azi!
-Ce e cu tine?Tocmai cand credeam ca mai nebuna nu poti deveni.
-Piatra mea traieste!striga ea disperata.Varden se uita la ea plictisit.
-Care din ele?
-Aseara am gasit o piatra foarte..foarte frumoasa in nisa de sub scari...si..
-Ia stai...ce cautai tu in nisa?intreba el uimit.Akima ii puse mana la gura nervoasa.
-taci si lasa-ma sa explic!striga ea si se uita in jur.Creatura nu parea sa mai fie.Aoleu!daca cineva o vede o sa moara!Lunimus..Lunimus!striga ea.Baiatul o privea total debusolat.
-Ai innebunit de tot nu?
Deodata Lunimus iesi din cutia de farduri a Akimei,vopsita toata si tusind.
-N-am vazut atata praf in viata mea!spuse ea.Varden se roti.Zana ii facu cu mana si zambi.
-E..o..zana in cutia ta de farduri,spuse el prea relaxat.hehehe...cred ca am baut prea mult.Lunimus zbura usor pana aproape de nasul lui.
-Voai..ce dragut esti!
-Ia stai!nu esti..mirat?adica..e..o..zana!striga ea disperata.
-Nup...io inca sunt sigur ca visez,zise el frecandu-se la ochi.